1. [DEX '09] GĂUNOȘITURĂ, găunoșituri, s. f. (Rar) Gaură, scobitură; scorbură. [Pr.: gă-u-. – Var.: găunoșătură s. f.] – Găunoși + suf. -tură.
2. [MDA2] găunoșitură sf [At: CANTEMIR, IST. 140 / V: ~nășăt~, ~șă~ / Pl: ~i / P: gă-u~ / E: găunoși + -(i)tură] (Rar) 1 Gaură. 2 Scorbură.[1]
3. [CADE] GĂUNOȘITURĂ (pl. -turi) sf. Scorbura, golul dintr’un lucru găunoșit, căruia i s’a deșertat miezul [găunoși].
4. [DLRLC] GĂUNOȘITURĂ, găunoșituri, s. f. Gaură, cavitate, scobitură. (Atestat în forma găunoșătură) În trunchiul bătrînului copac, într-o găunoșătură, este portretul. CARAGIALE, N. F. 143. – Pronunțat: gă-u-. – Variantă: găunoșătură s. f.
5. [Scriban] găunoșitúră f., pl. ĭ. Vest. Cavitate, scobitură.
6. [DEX '09] GĂUNOȘĂTURĂ s. f. v. găunoșitură.
7. [MDA2] găunășătură sf vz găunoșitură
8. [MDA2] găunoșătură sf vz găunoșitură
9. [DOOM 3] găunoșitură (rar) (desp. gă-u-) s. f., g.-d. art. găunoșiturii; pl. găunoșituri
10. [DOOM 2] găunoșitură (rar) (gă-u-) s. f., g.-d. art. găunoșiturii; pl. găunoșituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL