1. [MDA2] gatii sfp [At: CADE / V: ~ti / E: mg gatya] (Mar; Oaș) Izmene largi și mai scurte făcute din pânză de cânepă sau in, pe care le poartă bărbații vara în loc de pantaloni.
2. [CADE] * GATII sf. pl. Maram. Oaș. 👕 Izmene largi pe care le poartă bărbații, vara, în loc de pantaloni (🖼 2318) [ung. gatya].
3. [Scriban] gátiĭ f. pl. (ung. gatya). Maram. Izmene foarte largĭ purtate ca pantalonĭ.
4. [DEX '09] GĂTA vb. I v. găti.
5. [DEX '09] GĂTI, gătesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) îmbrăca (frumos); a (se) împodobi. 2. Refl. și tranz. A fi gata de..., a (se) pregăti (pentru o acțiune). 3. Tranz. A face, a prepara mâncare (prin fierbere, prăjire etc.). 4. Tranz. și intranz. (Reg.) A sfârși, a termina, a isprăvi. 5. Tranz. (Reg.) A omorî, a ucide, a nimici. [Var.: (reg.) găta vb. I] – Din gata. Cf. alb. gatit.
6. [MDA2] gati sfp vz gatii
7. [MDA2] găta v vz găti
8. [MDA2] găti [At: VARLAAM, C. 22 / V: (reg) ~ta, agăta / Pzi: ~tesc, (reg) gat, (înv) ~tez / E: gata, cf alb gatit] 1-2 vtr (Îvp) A (se) pregăti fizic sau moral, pentru a întreprinde o acțiune, pentru a călători pentru o luptă, pentru o nuntă, pentru moarte etc. Si: a se echipa. 3 vt (Pop) A aranja cu tot ce trebuie un loc, patul, masa, casa etc. 4 vr (Pop; îe) A se ~ de drum A trage să moară. 5 vr (Îvp; d. vânt, vifor, ploaie etc.) A se stârni. 6 vr (Pop) indică momentul când cineva vrea să facă ceva A fi gata să... 7 vt(a) A prepara, de obicei la foc, mâncare. 8 vt (Pop; îe) A ~ cuiva o papară A pregăti cuiva ceva rău. 9-10 vtr A (se) îmbrăca frumos, dichisit, atrăgător. 11 vt (D. obiecte, lucruri, locuri) A împodobi. 12-13 vti (Pop; urmat de pp „de”; îf ~ta) A termina de făcut un lucru Si: a sfârși, (pop) a isprăvi. 14 vt (Pop) A termina proviziile de apă, de băutură și de hrană. 15 vt (Pop; c.i. ființe; uneori complinit prin „de zile”) A pune capăt zilelor.
9. [CADE] † GĂTA 👉 GĂTI.
10. [CADE] GĂTI (-ătesc) † GĂTA (-ătez, ❍ gat) I. vb. tr. și refl. 1 A (se) ținea gata, a se pregăti: ~ de drum, de plecare, de războiu; (P): nu e pentru cine se gătește, ci pentru cine se nimerește ¶ 2 A sta gata, a fi pe cale să... cînd se gătea a-l strivi cu piciorul (ISP.); poate fie-cine să ucigă... pre cela ce să gătează să-l fure (PRV.-LP.) ¶ 3 🍽 A face bucate, a prepara mîncarea la foc: ~ de mîncare; ~ bucate ¶ 4 👕 A (se) îmbrăca frumos, a (se) dichisi: ~ ca de sărbătoare. II. vb. tr. și intr. A isprăvi, a sfîrși, a fi gata: ~ de citit o carte; ~ cu scrisul. III. vb. tr. A da gata, a prăpădi, a nimici.
11. [CADE] GĂTIT I. adj. p. GĂTI. 1 Pregătit preparat ¶ 2 🍽 Preparat la foc (despre bucate) ¶ 3 👕 Înpodobit, dichisit. II. sbst. 👕 Faptul de a (se) găti.
12. [DEX '96] GĂTI, gătesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) îmbrăca (frumos); a (se) împodobi. 2. Refl. și tranz. A (se) pregăti pentru o acțiune, de obicei pentru o deplasare. 3. Tranz. A face, a prepara mâncare (prin fierbere, prăjire etc.). 4. Tranz. și intranz. (Reg.) A sfârși, a termina, a isprăvi. 5. Tranz. (Reg.) A omorî, a ucide, a nimici. [Var.: (reg.) găta vb. I] – Din gata. Cf. alb. gatit.
13. [DLRLC] GĂTI, gătesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A se îmbrăca (frumos), a se împodobi, a se dichisi. Și doamnele grăbit au prins Să se gătească dinadins Ca niciodat’. COȘBUC, P. II 54. A doua zi seara, mă gătii cum putui mai bine, și la ceasurile 9 fără ceva mă aflam la Sărindar. CARAGIALE, O. II 10. Ți-a mai cumpărat o oglindă... La care să te gătești ca mireasă. TEODORESCU, P. P. 164. ◊ Tranz. (Complementul indică persoana) Pe pruncul ei, Ileana îl gătise și mai ceva: avea o cămășuică înflorită în cusătură de mărgele, o pălăriuță cu pană strălucitoare de rățoi. CAMILAR, TEM. 319. Pe Ileana și-o gătea Cu peteală de mireasă. ALECSANDRI, P. P. 28. ♦ (Rar, complementul indică o podoabă) A potrivi. Spune la badea... Să-și gătească peana bine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 40. 2. Refl. (De obicei urmat de un conjunctiv sau de determinări introduse prin prep. «de») A se pregăti, a face preparative, a fi gata de... Mama Paraschiva se gătea să plece și ea. BUJOR, S. 65. Tocmai cînd se gătea să iasă, o birjă se opri la poartă. VLAHUȚĂ, O. A. 257. Ce vifor se gătește! NEGRUZZI, S. I 58. Tufani, paltini, ghindari, se îngroziră foarte: «Tristă veste, prieteni, să ne gătim de moarte». ALEXANDRESCU, P. 131. ◊ Tranz. Intră și gătește măriei-sale feredeul. SADOVEANU, D. P. 73. Pasărea-și gătește cuibul, floarea, mîndrele-i colori, Cîmpul, via sa verdeață. ALECSANDRI, O. 180. Am gătit caiete, condeie nouă. NEGRUZZI, S. I 7. 3. Tranz. (Cu privire la mîncări) A prepara, a pregăti. Într-una din zile ea își găti bucate singură. ISPIRESCU, L. 22. Gătitu-le-ați ceva bob fiert, găluște... și vărzare? CREANGĂ, A. 10. 4. Tranz. (Regional, cu privire la materiale, provizii) A sfîrși, a epuiza, a isprăvi. Dacă tu-i avea noroc să nu gătesc demîncatul și apa, nu te voi mînca. EMINESCU, L. P. 196. ◊ Refl. Pădurea nu se mai gătește. ȘEZ. I 5. (Și în forma găta) La casa de om sărac S-a gătat făina-n sac Și n-avem să-ți dăm colac. GOGA, C. P. 28. ♦ (Cu privire la acțiuni) A duce pînă la capăt, a pune capăt. Au gătit ei de vorbit. SBIERA, P. 71. Șede moș Nichifor așa pe gînduri, pînă-și gătește de băut luleaua. CREANGĂ, P. 132. 5. Tranz. (Mold., cu privire la persoane) A pune capăt vieții, a ucide. El șopti...: mă rog, lasă-mă la părete, că de-a veni să-mi mai deie un ciomag, mă gătește. ȘEZ. I 266. ◊ (Întărit prin «de zile») Pînă acu era s-o gătească de zile. SBIERA, P. 136. ♦ A zăpăci (pe cineva), a ului, a veni de hac, a da gata. Ștrașnică femeie... m-a fript la inimă, m-a gătit! SADOVEANU, O. I 467. Aceea însă în care te întrece prietenul meu și cu care te-a gătit, este danțul. NEGRUZZI, S. I 64. – Variantă: (Transilv.) găta, gat (DEȘLIU, G. 26, RETEGANUL, P. III 9), vb. I.
14. [Șăineanu, ed. VI] gătì v. 1. Mold. a fi gata, a sfârși; încă nu m’a gătit de ascultare CR.; 2. a prepara: să-i gătească de drum merinde ISP; 3. a prepara de mâncare, a face bucate: nu știe să gătească; 4. a îmbrăca frumos, a dichisi: l’a gătit mândru. [V. gata].
15. [Scriban] 2) gat, a gătá v. tr. V. gătesc.
16. [DOOM 3] gat (reg.) s. n., pl. gaturi
17. [DOOM 3] +găta (a ~) (a termina) (reg.) vb., 1 sg. gat/gătez, 3 gată/gătează, conj. prez. 1 sg. să gat/să gătez, 3 să gate/să găteze
18. [DOOM 3] găti (a ~) (a face de mâncare; a împodobi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gătesc, 3 sg. gătește, imperf. 1 găteam; conj. prez. 1 sg. să gătesc, 3 să gătească
19. [DOOM 2] găti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gătesc, imperf. 3 sg. gătea; conj. prez. 3 să gătească
20. [DMLR] găta (= găti) vb., ind. prez. pers. 1 gătez (gat)
21. [IVO-III] gătesc, -team 1 imp. (pregătesc mâncarea și isprăvesc un lucru).
22. [DLRLV] GĂTA vb. (Mold., Trans.) A pregăti. A: Abătu de-și gătă mormîntul de-ngropăciune. DVS, 23r. S-au gătat și ei cu oaste împotriva turcilor. PSEUDO-COSTIN, 15r. Se gătează de nuntă. NECULCE; cf. VARLAAM; PRAV.: AXINTE URICARIUL; CANTEMIR, HR. C: Unde vei să gătezi ție cina? MISC. SEC. XVII, 14r. Și vor găta scaunul de județ. POGREB., 110r. Și porunci Alexandru să se gate toți de războiu. A 1776, 117v; cf. MISC. SEC. XVII, 2v; PP, 2r; IB, 29r; OG, 383, 391, 392; MCCR, 79. Etimologie: gata + suf. -a.
23. [DRAM 2021] gătí, v.r. v. găta.
24. [DRAM 2015] gati, gatii, s.n. – (reg.) Izmene; pantaloni din pânză de cânepă, purtați de bărbați pe timpul verii: „Tu, mândruță, bine-m’ placi / De când ai zâs că-mi faci gati’” (Ștețco, 1990: 297). ♦ (onom.) Gati, nume de familie (47 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). (Maram., Oaș). – Din magh. gatya „izmene; pantaloni” (Scriban, MDA).
25. [DRAM 2015] găta, (găti), vb. refl. – 1. A (se) pregăti, a (se) aranja, a (se) împodobi: „Să mă gat, să siu frumoasă / Ca să pot striga la masă” (Calendar, 1980: 30). „Că-i vreme de să gătat, / Curțile de măturat, / Mesele de încărcat” (Calendar, 1980). 2. A termina, a isprăvi, a sfârși: „Corinduța de-o gătăm / Sus la gazde o-nchinăm”. 3. A omorî, a ucide, a nimici: „Legea lui că i-o gătat”. – Din adj. gata „terminat, isprăvit”, cf. alb. gatit (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA); din sl. gatiti (DER).
26. [DRAM] gati,-i, s.n. – Izmene; pantaloni din pânză de cânepă, purtați de bărbați pe timpul verii: „Tu, mândruță, bine-m’ placi / De când ai zâs că-mi faci gati’” (Ștețco 1990: 297). – Din magh. gatya „izmene; pantaloni” (deși pare o traducere din rom.).
27. [DRAM] găta, (găti), vb. refl. – 1. A (se) pregăti, a (se) aranja, a (se) împodobi: „Să mă gat, să siu frumoasă / Ca să pot striga la masă” (Calendar 1980: 30). „Că-i vreme de să gătat, / Curțile de măturat, / Mesele de încărcat” (Calendar 1980). 2. A termina, a isprăvi, a sfârși: „Corinduța de-o gătăm / Sus la gazde o-nchinăm”. 3. A omorî, a ucide, a nimici: „Legea lui că i-o gătat”. – Din gata, cf. alb. gatit (DEX); Din sl. gatiti (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL