1. [DEX '09] GÂSCAR, gâscari, s. m. (Rar) Bărbat sau băiat care păzește gâștele. – Gâscă + suf. -ar.
2. [MDA2] gânscar sm vz gâscar
3. [MDA2] gâscar sm [At: (a. 1784) GCR II, 136/9 / V: gâns~ / Pl: ~i / E: gâscă + -ar] (Pop) 1 Păzitor de gâște. 2 Cel care poartă gâsca la jocul „de-a-gâsca” (8).
4. [CADE] GÎSCAR sm., GÎSCĂRIȚĂ (pl. -țe) sf. Păzitor, păzitoare de gîște: gîscariul împăratului... era cu gîștele chiar în aretul fîntînii (RET.) [gîscă].
5. [Scriban] gășcár, -ăreásă m., pl. f. ese. Acela saŭ aceĭa care posedă o gașcă saŭ face parte dintr’o gașcă. V. ortac.
6. [Scriban] gășcărésc, -eáscă adj. (d. gășcar, ca lăutăresc, pescăresc, d. lăutar, pescar). De gașcă: spirit gășcăresc. – Fals gășcar (ca’n Arh. 1932, 105), după cum ar fi fals societate lăutară orĭ sfoară pescară.
7. [DOOM 3] gâscar (persoană) (rar) s. m., pl. gâscari
8. [DOOM 2] gâscar (persoană) (rar) s. m., pl. gâscari
9. [DE] GASCAR, Pierre (pseud. lui Fournier) (1916-1997), scriitor francez. Romane evocând experiența războiului („Timpul morților”) și viața de provincie („Himerele”, „Izvoarele”).
10. [Argou] gășcar, -ă, gășcari, -e adj. 1. sociabil. 2. înțelegător, cumsecade.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL