1. [DEX '09] GĂRGĂUN, gărgăuni, s. m. 1. Viespe mare, de pădure, cu ac foarte veninos, care produce un puternic zgomot specific atunci când zboară; bărzăun (Vespa crabro). 2. Fig. (La pl.) Pretenții nejustificate, fumuri. ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) gărgăuni în (sau la) cap = a avea idei ciudate, anormale, extravagante; a fi extrem de încrezut. A scoate (cuiva) gărgăunii (din cap) = a face (pe cineva) să renunțe la ideile ciudate, anormale, extravagante pe care le are. [Var.: gărgăune s. m.] – Et. nec.
2. [MDA2] gărgăun sm [At: DOSOFTEI, V. S. 78/2 / V: ~e, gărgăuan, ~ă sf / Pl: ~i / E: nct] 1 (Ent) Viespe mare de pădure, cu ac veninos, cu aripile și inelele de pe burtă galbene, iar restul corpului cenușiu, care scoate un bâzâit puternic atunci când zboară Si: albina-țiganului, bărzăun, bândoan, bâzălău, bâzgar, găun, (reg) găunoi, viespar, viespar-rău, viespe-bondărească, viespe-gărgăune, viespoi (Vespa crabo). 2 (Fig; lpl) Pretenții nejustificate, extravagante, fumuri, toane. 3 (Îe) A fi cu (sau a avea) ~i la (sau în) cap A avea idei ciudate, extravagante. 4 (Îae) A fi extrem de încrezut. 5 (Îe) A-i intra (cuiva) ~i în cap A deveni ciudat, extravagant sau încrezut. 6 (Îe) A-i scoate (cuiva) ~ii din cap A determina pe cineva să renunțe la ideile ciudate, extravagante sau grandomane pe care le are. 7 (Pop; fig; d. oameni) Hrăpăreț. 8 (Reg; fig) Om avut, zgârcit și mândru. 9 (Reg; fig) Copil rău și hrăpăreț. 10 (Trs; Buc) Poreclă dată țiganilor pentru îndrăzneala cu care umblă la cerșit. 11 (Gmț) Păduche. 12 (Ent; pop) Bărzăun. 13 (Reg) Bondar.
3. [CADE] GĂRGĂUN sm. 1 🐙 Cea mai mare și mai veninoasă dintre viespi care sbîrnăe tare, cînd sboară; numită și „bărzăun”, „găun”, etc. (Vespa crabro) (🖼 2312) ¶ 2 pl. Ⓕ Toane, capricii, fumuri, idei extravagante: nu mă mai face să-mi intre ~ii în cap (ISP.); cînd oare îți vor ieși ~ii din cap, bărbate (GN.)?
4. [DLRLC] GĂRGĂUN, gărgăuni, s. m. Viespe mare, de pădure, cu ac foarte veninos; zboară, producînd un zumzăit puternic (Vespa crabro); bărzăun (2). ◊ Expr. (În legătură cu verbele «a avea», «a umbla», «a i se urca» etc.) Gărgăuni în (sau la) cap = toane, capricii, fumuri, idei extravagante. Se pot împăca, dacă nu li se urcă gărgăunii la cap. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 175. Caută-ți de drum și nu umbla cu gărgăunii în cap. CREANGĂ, P. 81. Ți-au intrat în cap gărgăuni... Vrei s-agiungi senator! ALECSANDRI, T. 1276. A scoate (cuiva) gărgăunii (din cap) = a vindeca de toane, capricii, fumuri, idei extravagante. În ce fel puteau să-i scoată gărgăunii? PAS, Z. I 180. Ia stați oleacă, să vă scot eu gărgăunii din cap! CREANGĂ, A. 79.
5. [Șăineanu, ed. VI] gărgăun m. 1. cea mai mare viespe cu acul înțepător și veninos, sbârnâe tare când sboară (Vespa crabro); 2. fig. capriciu bizar, fantazie: are gărgăuni în cap. [Dial. găun: origină necunoscută].
6. [Scriban] gărgăún m. (lat. crabro, pop. *grabro, -ónis, de unde s’a făcut *grăurun apoĭ, poate infl. de gărgăriță, gărgăun). O vĭespe foarte mare cu dungĭ transversale galbene saŭ și neagră albăstruĭe strălucitoare (vespa crabro). Un fel de vĭermĭ care se fac la coarnele berbecilor și-ĭ fac să aĭbă gust de luptă. Fig. Iron. A avea gărgăunĭ (greĭerĭ, stiglețĭ) la cap, a fi cam nebun. – Și găun și bărzăun. V. bondar, grăunte.
7. [DEX '09] GĂRGĂUNE s. m. v. gărgăun.
8. [MDA2] băndaon[1] sm vz gărgăun
9. [MDA2] bâzgar[1] sm vz bâzgăun
10. [MDA2] bâzgăun[1] sm vz gărgăun
11. [MDA2] gărgăuan sm vz gărgăun
12. [MDA2] gărgăună sf vz gărgăun
13. [MDA2] gărgăune sm vz gărgăun
14. [CADE] BARZAON sm. Trans. (MAR.) 🐙 1 BĂRZĂUN1 ¶ 2 – GĂRGĂUN1 .
15. [CADE] ❍BĂRDĂUN(E) sm. Băn. Olten. 🐙 = GĂRGĂUN1.
16. [CADE] BĂRNĂUZ sm. Băn. 🐙 1 = BĂRZĂUN ¶ 2 = GĂRGĂUN.
17. [CADE] BĂRZĂUN(E) sm. 🐙 1 Insectă ceva mai mare și mai groasă decît albina, cu corpul vărgat acoperit cu perișori, și care produce o miere aproape tot așa de gustoasă ca a albinei, dar mai lichidă; își face cuibul prin paie sau în gropițe în pămînt; produce, cînd sboară, un fel de sbîrnăitură caracteristică (Bombus terrestris) (🖼 391): un bărzăune negru-galben se luptase cu un paianjin mai mare decît dînsul (BR.-VN.) ¶ 3 = GĂRGĂUN1.
18. [CADE] BĂZGĂUN sm. 🐙 = GĂRGĂUN.
19. [CADE] BÎNDAON, BÎNDĂONIU, BĂNDĂUNE sm. Băn. 🐙 GĂRGĂUN: în ou este un bîndaon, și acolo e puterea mea (CAT.)
20. [CADE] BÎRDAON(E), BÎRDĂONIU, BÎRDĂUN(E) sm. Olten. 🐙 GĂRGĂUN.
21. [CADE] BÎZĂLĂU sm. Mold. 🐙 = GĂRGĂUN [bîzîi].
22. [CADE] GĂUN, GĂUNE sm. Trans. Oaș. 🐙 = GĂRGĂUN: Se pun pe lîngă tăhuiul Și-i umplu cu găuri capul (RET.) [lat. * cavōnem].
23. [DOOM 3] gărgăun s. m., pl. gărgăuni
24. [DOOM 2] gărgăun s. m., pl. gărgăuni
25. [MDO] gărgăun
26. [IVO-III] gărgăun.
27. [Onomastic] GĂRGĂUN subst. 1. – Oprea (17 B III, 64); Gărgăun, Toader, mold. (RI XI 314). 2. Cf. Gărgănul (Sur XIX) și Gărgana, olt., 1619 (Sd VI 464).
28. [Argou] a avea gărgăuni la cap expr. a avea idei ciudate / extravagante
29. [Argou] a scoate (cuiva) gărgăunii din cap expr. a face (pe cineva) să renunțe la ideile sale ciudate / extravagante.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL