1. [DEX '09] GĂLBENIT, -Ă, gălbeniți, -te, adj. (Înv. și pop.) Îngălbenit. – V. gălbeni.
2. [MDA2] gălbenit, ~ă a [At: DEX / V: ~bin~, ~băn~ / Pl: ~iți, ~e / E: gălbeni] (Îvp) Îngălbenit.
3. [DLRLC] GĂLBENIT, -Ă adj. v. îngălbenit.
4. [DEX '09] GĂLBENI, gălbenesc, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) îngălbeni. [Var.: gălbini vb. IV] – Din galben.
5. [DEX '09] GĂLBINI vb. IV v. gălbeni.
6. [DEX '09] ÎNGĂLBENI, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbini vb. IV] – În + galben.
7. [DEX '09] ÎNGĂLBENIT, -Ă, îngălbeniți, -te, adj. Devenit galben, palid; p. ext. ofilit, veștejit; gălbenit. [Var.: (pop.) îngălbinit, -ă adj.] – V. îngălbeni.
8. [DEX '09] ÎNGĂLBINI vb. IV v. îngălbeni.
9. [DEX '09] ÎNGĂLBINIT, -Ă adj. v. îngălbenit.
10. [MDA2] gălbănit, ~ă a vz gălbenit
11. [MDA2] gălbeni vi, vtr [At: DA / Pzi: ~nesc / E: galben] 1-3 (Îvp) A (se) îngălbeni.
12. [MDA2] gălbini vi, vtr vz gălbeni
13. [MDA2] gălbinit, ~ă a vz gălbenit
14. [MDA2] îngălbeni [At: VARLAAM, ap. TDRG / V: (îvr) ~bini / Pzi: ~nesc / E: în- + galben] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni galben. 3 vr (D. frunze, foi etc.) A se veșteji. 4-5 vri (D. oameni) A deveni palid. 6-7 vri (Pex) A se trece.
15. [MDA2] îngălbenit2, ~ă a [At: DRĂGHICI, R. 26/41 / V: (îvr) ~bin~ / Pl: ~iți, ~e / E: îngălbeni] 1 Care a devenit galben. 2 Care s-a veștejit. 3 Care s-a făcut palid. 4 Care s-a trecut.
16. [MDA2] îngălbenit1 sn [At: DRĂGHICI, R. 26 / Pl: ~uri / E: îngălbeni] 1 Îngălbenire (1). 2 Veștejire. 3 Paloare. 4 Îngălbenire (4).
17. [MDA2] îngălbini v vz îngălbeni
18. [MDA2] îngălbinit, ~ă a vz îngălbenit
19. [DLRLC] GĂLBENI vb. IV v. îngălbeni.
20. [DLRLC] GĂLBINI vb. IV v. îngălbeni.
21. [DLRLC] ÎNGĂLBENI, îngălbenesc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni galben, palid; p. ext. a se ofili, a se veșteji, a se trece. Șapte prunci, zi cu zi, se îngălbeneau ca buruiana. CAMILAR, N. I 214. Frunza tînjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. GÎRLEANU, L. 42. Ionel zicea, Însă cum zicea, El îngălbenea Și rău îi părea C-a vorbit minciună, N-a zis vorbă bună. COȘBUC, P. II 158. ◊ Tranz. Soarele a îngălbenit hîrtia. – Variante: (regional) îngălbini (ALECSANDRI, P. P. 90, id. P. III 143, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 212), gălbeni (RUSSO, O. 51), gălbini (ȘEZ. I 171) vb. IV.
22. [DLRLC] ÎNGĂLBENIT, -Ă, îngălbeniți, -te, adj. Devenit galben, palid; p. ext. ofilit, veșted. Își dădu seama că fețele celor din grup nu erau îngălbenite. DUMITRIU, N. 97. De pe pereții-ngălbeniți Se dezlipește-n pături varul. GOGA, P. 19. Era toamnă și frunzele îngălbenite... se scuturau ca un fior misterios de regret. VLAHUȚĂ, O. AL. II 72. – Variante: îngălbinit, -ă, gălbenit, -ă (EMINESCU, N. 63) adj.
23. [DLRLC] ÎNGĂLBINI, vb. IV v. îngălbeni.
24. [Șăineanu, ed. VI] îngălbenì v. a (se) face galben, a deveni palid.
25. [Scriban] îngălbenésc v. tr. Fac galben: timpu îngălbenește hîrtia. V. intr. Devin galben: am îngălbenit de frică. V. refl. Devin galben: frunzele s’aŭ îngălbenit de toamnă. Devin palid: omu s’a îngălbenit de frică.
26. [DOOM 3] gălbeni (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbenesc, 3 sg. gălbenește, imperf. 1 gălbeneam; conj. prez. 1 sg. să gălbenesc, 3 să gălbenească
27. [DOOM 3] îngălbeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenesc, 3 sg. îngălbenește, imperf. 1 îngălbeneam; conj. prez. 1 sg. să îngălbenesc, 3 să îngălbenească
28. [DOOM 2] gălbeni (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbenesc, imperf. 3 sg. gălbenea; conj. prez. 3 să gălbenească
29. [DOOM 2] îngălbeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenesc, imperf. 3 sg. îngălbenea; conj. prez. 3 să îngălbenească
30. [IVO-III] îngălbenesc, -neam 1 imp.
31. [Argou] a se îngălbeni de frică expr. a se speria foarte tare.
32. [DRAM 2021] gălbenít, -ă, gălbeniți, -te, adj. Îngălbenit. – Din gălbeni.
33. [DRAM 2021] gălbení, gălbenesc, v.t.r. A (se) îngălbeni. – Din galben (DEX, MDA).
34. [DRAM 2015] gălbeni, gălbenesc, vb. tranz., refl. – A (se) îngălbeni. – Din galben (< lat. galbinus) (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL