1. [DEX '09] GĂLBEJIT, -Ă, gălbejiți, -te, adj. (Pop.) Palid, tras la față. – V. gălbeji.
2. [MDA2] gălbejit, ~ă a [At: ȘEZ. III, 147 / Pl: ~iți, ~e / E: gălbeji] (Pop) 1 (D. oi) Bolnav de gălbează (2) Si: (rar) gălbejos (1), îngălbejit (1). 2 (Pfm; d. oameni) Îngălbenit la față Si: (rar) gălbejos (4). 3 (Pfm; d. ochi) Stins. 4 (Pfm; d. textile sau obiecte din sticlă) Care este de un galben-stins, galben-murdar.
3. [CADE] GĂLBEJIT adj. p. GĂLBEJI 1 🐑 Care s’a îmbolnăvit de gălbează ¶ 2 🩺 vorb. de oameni (prin înfluența cuvîntului galben): îngălbenit la față, cu fața galbenă ca ceara (de pe urma unei boale), palid.
4. [DLRLC] GĂLBEJIT, -Ă, gălbejiți, -te, adj. (Despre oameni) Palid la față; (despre părți ale corpului) galben. În timpul din urmă, domnul colonel era tot mai gălbejit, mai tras la față. DUMITRIU, V. L. 76. Obrajii gălbejiți și subți căpătaseră o umbrire vineție, lucioasă. MIHALE, O. 511. Chipul ei, gălbejit de boală și de sărăcie, începuse a murgi în vînăt. DELAVRANCEA, S. 184.
5. [Șăineanu, ed. VI] gălbejit a. slăbit: gălbejit de boală. [V. gălbează].
6. [Scriban] gălbejít, -ă adj. Îngălbenit de boală: față gălbejită. Subst. Cine-ĭ acest gălbejit?
7. [DEX '09] GĂLBEJI, gălbejesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni palid, tras la față. – Din gălbează (cu sensul după galben).
8. [MDA2] călbeji v vz gălbeji
9. [MDA2] călbezi v vz gălbeji
10. [MDA2] gălbăgi vr vz gălbeji
11. [MDA2] gălbegi vr vz gălbeji
12. [MDA2] gălbeji vr [At: LB / V: (reg) călbezi, ~băgi, ~begi, ~ezi / Pzi: ~jesc / E: gălbează] 1 (Pop; d. oi) A se îmbolnăvi de gălbează (2) Si: (rar) a se îngălbeji (1). 2 (Pfm; d. oameni, prin apropiere de cuvântul „galben”) A deveni palid și slab la față, în urma unei boli, a unei suferințe, a îmbătrânirii.
13. [MDA2] gălbezi vr vz gălbeji
14. [CADE] ❍CĂLBEJIT = GĂLBEJIT [călbează].
15. [CADE] GĂLBEJI (-ejesc) vb. refl. 🐑 A se îmbolnăvi de gălbează (vorb. de oi).
16. [DLRLC] GĂLBEJI, gălbejesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni palid și tras la față (în urma unei boli).
17. [Scriban] gălbejésc v. tr. (d. lat. *gálbidus, gálbinus, gălbiŭ. Cp. cu gîlfezesc, putrezesc și rătunjesc). Fac galben ca de boală: osteneala gălbejește fața. V. refl. Mă ofilesc, mă veștejesc: acest om s’a gălbejit de frigurĭ.
18. [DOOM 3] gălbeji (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă gălbejesc, 3 sg. se gălbejește, imperf. 1 sg. mă gălbejeam; conj. prez. 1 sg. să mă gălbejesc, 3 să se gălbejească; ger. gălbejindu-mă
19. [DOOM 2] !gălbeji (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gălbejește, imperf. 3 sg. se gălbejea; conj. prez. 3 să se gălbejească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL