1. [DEX '09] GĂLBEJI, gălbejesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni palid, tras la față. – Din gălbează (cu sensul după galben).
2. [MDA2] gălbeji vr [At: LB / V: (reg) călbezi, ~băgi, ~begi, ~ezi / Pzi: ~jesc / E: gălbează] 1 (Pop; d. oi) A se îmbolnăvi de gălbează (2) Si: (rar) a se îngălbeji (1). 2 (Pfm; d. oameni, prin apropiere de cuvântul „galben”) A deveni palid și slab la față, în urma unei boli, a unei suferințe, a îmbătrânirii.
3. [CADE] GĂLBEJI (-ejesc) vb. refl. 🐑 A se îmbolnăvi de gălbează (vorb. de oi).
4. [DLRLC] GĂLBEJI, gălbejesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni palid și tras la față (în urma unei boli).
5. [MDA2] călbeji v vz gălbeji
6. [MDA2] călbezi v vz gălbeji
7. [MDA2] gălbăgi vr vz gălbeji
8. [MDA2] gălbegi vr vz gălbeji
9. [MDA2] gălbezi vr vz gălbeji
10. [CADE] GĂLBEJIT adj. p. GĂLBEJI 1 🐑 Care s’a îmbolnăvit de gălbează ¶ 2 🩺 vorb. de oameni (prin înfluența cuvîntului galben): îngălbenit la față, cu fața galbenă ca ceara (de pe urma unei boale), palid.
11. [Scriban] gălbejésc v. tr. (d. lat. *gálbidus, gálbinus, gălbiŭ. Cp. cu gîlfezesc, putrezesc și rătunjesc). Fac galben ca de boală: osteneala gălbejește fața. V. refl. Mă ofilesc, mă veștejesc: acest om s’a gălbejit de frigurĭ.
12. [DOOM 3] gălbeji (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă gălbejesc, 3 sg. se gălbejește, imperf. 1 sg. mă gălbejeam; conj. prez. 1 sg. să mă gălbejesc, 3 să se gălbejească; ger. gălbejindu-mă
13. [DOOM 2] !gălbeji (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gălbejește, imperf. 3 sg. se gălbejea; conj. prez. 3 să se gălbejească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL