Definiție și ce înseamnă gălătuc

1. [MDA2] gălătuc sm [At: I. CR. II, 80 / Pl: ~i / E: cf gălătuș] (Reg) Gălătuș (1).

2. [Scriban] gălătúc m. (bg. gŭltŭk, înghițitură, d. glŭtka, gîtlej; rus. glotók. V. gît). Est. Boț de mîncare cît poțĭ înghiți odată (bol alimentar). Fig. Iron. Pumn tras cuĭva la ceafă în cît să înghită orĭ să icnească. – În nord gălătúș (ca țumburuc, -uș).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[MDN '00] ORLEANISM s. n. atitudine, mișcare a orleaniștilor. (< fr. orléanisme) Sursă: DEX online […]
1. [MDA2] ortospongioză a [At: DN3 / P: ~gi-o~ / Pl: ~ze / E: fr […]
[MDN '00] ORLEANIST, -Ă s. m. f. persoană care susținea revendicările la tronul Franței ale […]
1. [DEX '09] ORTOTEST, ortoteste, s. n. Instrument mecanic, cu pârghii și roți dințate, folosit […]
1. [DEX '09] ORLIȘTE, orliști, s. f. (Reg.) Loc nelucrat, lăsat în paragină (după ce […]
1. [MDN '00] ORTOTIP s. n. (genet.) genom original. (< fr. orthotype) 2. [DETS] ORTO- […]
1. [DEX '09] OROLOGERIE, (2) orologerii, s. f. (Înv.) 1. Meseria ceasornicarului. 2. Ceasornicărie. – […]
[DE] ORTOTÓMIC, -Ă (< fr. {i}) adj. Cerc ~ = locul geometric al punctelor ale […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro