1. [DEX '09] GĂLĂGIE s. f. Zgomot puternic (de glasuri, de mașini etc.); larmă, hărmălaie, tărăboi. [Var.: (reg.) hălăgie s. f.] – Et. nec.
2. [MDA2] gălăgie sf [At: GHICA, S. 50 / V: (Mol) hă~ / E: pbl gălăgi + -ie] 1 Zgomot mare de oameni care strigă, vorbesc prea tare, se ceartă, se bat etc. Si: hărmălaie, larmă, (pop) vuiet, (reg) holcă, lolăt, toi. 2 Zgomot produs de mașini, aparate. 3 (Eng[1]) Ceartă.
3. [CADE] GĂLĂGIE sf. Sgomot mare produs de o mulțime care vorbește în gura mare, care strigă sau se ceartă, larmă: începu a face o ~, de credeai că s’a aprins tîrgul (ISP.).
4. [DLRLC] GĂLĂGIE s. f. Zgomot mare făcut mai ales de oameni cînd rîd și vorbesc sau cînd strigă și se ceartă; larmă, tărăboi. V. hărmălaie. Gălăgia parcă s-a depărtat. Au ieșit de mult din Moși. PAS, Z. I 127. La circiuma lui Busuioc era gălăgie și veselie. REBREANU, R. II 98. Aud gălăgia mulțimii de școlari la ceasul ieșirii. VLAHUȚĂ, O. A. 234. Și pentru ce vă sfădiți voi?... căci gălăgia ce faceți voi, mort d-ar fi cineva, și tot îl deșteptați. ISPIRESCU, L. 215. – Variantă: (regional) hălăgie (CONTEMPORANUL, I 234, CREANGĂ, A. 40) s. f.
5. [Șăineanu, ed. VI] gălăgie f. mare sgomot, larmă confuză. [Cf. rut. GALAS, larmă].
6. [Scriban] gălăgíe (vest) și hălăgíe (est) f. (rudă cu rut. galáĭkati, ceh. halušiti, a face huĭet, ș. a. Bern. 1, 293. Cp. și cu gălămoz 2). Tărăboĭ, mare zgomot de vocĭ: copiiĭ fac gălăgie, un bețiv făcea gălăgie pe stradă. V. larmă.
7. [DEX '09] HĂLĂGIE s. f. v. gălăgie.
8. [MDA2] hălăgie sf vz gălăgie
9. [Șăineanu, ed. VI] hălăgie f. Mold. gălăgie: săturându-se de atâta hălăgie CR. [Cf. pol. HALAS (rut. GALAS), gălăgie].
10. [Scriban] hălăgíe, V. gălăgie.
11. [DOOM 3] gălăgie s. f., art. gălăgia, g.-d. gălăgii, art. gălăgiei
12. [DOOM 2] gălăgie s. f., art. gălăgia, g.-d. gălăgii, art. gălăgiei
13. [Argou] gălăgie, gălăgii s. f. 1. vorbărie. 2. protest.
14. [Argou] GĂLĂGIE bahaus, chiloman, circ, circăreală, haloimăs, iureș, muzică, șucăr, țigănie, zaur.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL