1. [DEX '09] GĂITĂNAT, -Ă, găitănați, -te, adj. (Înv.) Împodobit cu găitane (1). [Pr.: gă-i-. – Var.: găietănat, -ă adj.] – Găitan + suf. -at.
2. [MDA2] găitănat, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 144 / V: găet~ / P: gă-i~ / Pl: ~ați, ~e / E: găităna] 1 (Înv) Împodobit cu găitane (1) Cf galonat. 2 (Fig; d. iarbă, flori) Răsucit la vârf.
3. [CADE] GĂITĂNAT adj. Împodobit cu găitane, galonat.
4. [DLRLC] GĂITĂNAT, -Ă, găitănați, -te, adj. (Despre veșminte, p. ext. despre oameni) Împodobit cu găitane. Șalvari roșii și creți, găitănați și strînși pe fluierul piciorului. DELAVRANCEA, S. 205. Trubaci găitănați, cu cornul de vînătoare încolăcit subt umere. ODOBESCU, S. III 144. ◊ Fig. Vreji de flori găitănate, Chiar de fluturi legănate! DELAVRANCEA, S. 99. – Pronunțat: gă-i-.- Variantă: găetănat, -ă (CAMIL PETRESCU, O. I 58) adj.
5. [Scriban] găitănát, -ă adj. Ornat cu găitane: haĭne găitănate. V. galonat.
6. [DEX '09] GĂIETĂNAT[1], -Ă adj. v. găitănat.
7. [MDA2] găetănat, ~ă a vz găitănat
8. [DEX '96] GĂETĂNAT[1], -Ă adj. v. găitănat.
9. [DLRLC] GĂETĂNAT, -Ă adj. v. găitănat.
10. [DOOM 3] găitănat (înv.) (desp. gă-i-) adj. m., pl. găitănați; f. găitănată, pl. găitănate
11. [DOOM 2] găitănat (înv.) (gă-i-) adj. m., pl. găitănați; f. găitănată, pl. găitănate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL