1. [DEX '09] GĂINĂRIE2, găinării, s. f. (Fam.) Furt de găini; p. gener. furt de lucruri mărunte. ♦ Afacere ilicită măruntă. [Pr.: gă-i-] – Găinar + suf. -ie.
2. [DEX '09] GĂINĂRIE1, găinării, s. f. Crescătorie de găini sau, p. gener., de păsări de curte; loc unde se țin găinile (pe lângă o gospodărie). [Pr.: gă-i-] – Găină + suf. -ărie.
3. [MDA2] găinărie1 sf [At: DONICI, ap. TDRG / P: gă-i~ / Pl: ~ii / E: găină + -ărie] 1 Coteț de găini Si: găinăriște. 2 Crescătorie de găini. 3 (Pfm) Păsări de curte.
4. [MDA2] găinărie2 sf [At: CONTEMP. 1948, 109, 3/4 / P: gă-i~ / Pl: ~ii / E: găinar + -ie] 1 Furt de găini Cf găinar (4). 2 (Pfm) Potlogărie Cf găinar (5). 3 (Fam) Afacere ilicită măruntă Cf găinar (8).
5. [CADE] GĂINĂRIE sf. Curticica unde se țin, locul unde se culcă găinile; coteț de găini.
6. [DLRLC] GĂINĂRIE, găinării, s. f. 1. Crescătorie de păsări de curte, mai ales de găini; locul sau cotețul unde se țin găinile. Tu știi că eu am fost în slujbă rînduită La o găinărie. DONICI, F. 26. 2. Furt de găini; p. ext. potlogărie. L-a prins cu un fleculeț, cu o găinărie, și i-a spus că-i dă drumul dacă-i aduce în zece zile niște bani. V. ROM. martie 1953, 180. – Pronunțat: gă-i-.
7. [Șăineanu, ed. VI] găinărie f. coteț de găini.
8. [Scriban] găinăríe f. Cotineață, coteț de păsărĭ. Fig. Iron. Faptă de găinar.
9. [DOOM 3] găinărie (desp. gă-i-) s. f., art. găinăria, g.-d. art. găinăriei; pl. găinării, art. găinăriile (desp. -ri-i-)
10. [DOOM 2] găinărie (gă-i-) s. f., art. găinăria, g.-d. art. găinăriei; pl. găinării, art. găinăriile
11. [Argou] găinărie, găinării s. f. 1. furt de găini 2. furt de lucruri mărunte 3. afacere ilicită de mică amploare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL