1. [MDA2] găbjit, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: găbji] 1 (Pop) Prins fără putință de scăpare Cf găjbi (1). 2 Fumat. 3 Prins la strâmtoare. 4 Bătut.
2. [DEX '09] GĂBJI, găbjesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva care a fugit, care s-a ascuns; a pune mâna pe cineva; a înhăța, a găbui. ♦ A fura. – Cf. găbui.
3. [MDA2] găbăși vt vz găbji
4. [MDA2] găbji vt [At: CONTEMPORANUL III, 292 / V: ~bși, ~băși / Pzi: ~jesc / E: gabj(ă) + -i] 1 (Pop) A prinde pe neașteptate și fără putință de scăpare pe cineva care a fugit și s-a ascuns Si: a înhăța, a găbui (1). 2 A fura. 3 (Mol) A prinde pe cineva la strâmtoare. 4 (Reg) A bate.
5. [MDA2] găbși vt vz găbji
6. [CADE] ❍ GĂBJI 👉 GĂBUI.
7. [CADE] ❍ GĂBUI (-uesc), GĂB(Ă)ȘI (-șesc), GĂBJI (-jesc), vb. tr. Mold. Bucov. A prinde pe cineva la strîmtoare, de unde nu mai poate scăpa; a înhăța, a pune laba pe cineva: găbuesc pupăza pe ouă (CRG.); fata de împărat găbăși bondariul (FLOR.); cît pe ce era s’o găbjască la niște găini (VOR.); Ajungînd la vizunie, se vîrî cu sacu ’n ea, Pe ursoaică s’o găbjească (SPER.).
8. [DLRLC] GĂBJI, găbjesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A prinde (pe cineva) fără veste, a pune mîna pe... V. găbui. S-a juruit să facă faptă crîncenă și să tragă de-a binelea cu pușca, de i s-o întîmpla să mai găbjească vreun hoțoman de flăcău prin curte. POPA, V. 9. S-a pus la pîndă hoața și pe unul l-a găbjit. CONTEMPORANUL, III 292.
9. [Șăineanu, ed. VI] găbjì v. Mold. a apuca, a pune mâna. [Origină necunoscută].
10. [Scriban] găbjésc (nord), găbuĭésc (est) și găbujésc (Cov.) v. tr. (vrus. gabatĭ, a strîmtora, pol. gabać, a prinde. Rudă cu căpuĭesc și zăpsesc). Fam. Pun gabja, prind, apuc: a găbji un hoț. Găbjesc, îndes, bucșesc, umplu tare: lulea găbjită de tutun. – Și gîbjesc (Suc.) și găpșesc (Pt.): îl găpșise asupra faptuluĭ (Simion Mehedințĭ, CL. Febr. 1910, 7). V. gîmb.
11. [Scriban] găpșésc, V. găbjesc.
12. [DOOM 3] găbji (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găbjesc, 3 sg. găbjește, imperf. 1 găbjeam; conj. prez. 1 sg. să găbjesc, 3 să găbjească
13. [DOOM 2] găbji (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găbjesc, imperf. 3 sg. găbjea; conj. prez. 3 să găbjească
14. [Argou] găbji, găbjesc v. t. 1. a pune mâna (pe cineva), a înhăța (ceva) 2. (pol.) a prinde un infractor
15. [DAR] găbjit, găbjită, găbjiți, găbjite, adj. (reg.) 1. înhățat, găbuit, prins. 2. îndesat, umplut. 3. furt, șterpelit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL