1. [DEX '09] FURTUNATIC, -Ă, furtunatici, -ce, adj. (Rar) Furtunos, impetuos. [Var.: furtunatec, -ă adj.] – Furtună + suf. -atic.
2. [MDA2] furtunatic, ~ă [At: (a. 1819) URICARIUL VII, 73/26 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: furtună + -atic] 1-4 a (Rar) Furtunos (1-4). 5 av (Rar) Furtunos (5). 6 a Neastâmpărat. 7 a (Fig) Aventuros.
3. [CADE] FURTUNATIC, FURTUNATEC I. adj. 1 Vijelios, plin de furtuni, de sbuciumări: primejdiile în care furtunaticele lui tinerețe îl aruncau cu nesocotință GN. ¶ 2 Mold. Bucov. Capricios, cu toane: furtunatic se zice cînd e cineva prea apucat sau cu toane VOR.. II. adv. Ca o furtună, ca o vijelie: S’aruncă ~ spre rob atunci Sultanul COȘB..
4. [DEX '98] FURTUNATIC, -Ă, furtunatici, -ce, adj. Furtunos, impetuos. [Var.: furtunatec, -ă adj.] – Furtună + suf. -atic.
5. [DLRLC] FURTUNATIC, -Ă, furtunatici, -e, adj. Furtunos, impetuos. În altă parte, Alexandru își purta calul furtunatic. SADOVEANU, O. I 253. ♦ (Adverbial) Ca o furtună, vijelios. O barcă stă pe țărmul singuratic: Cu ea, ah, cîți pornit-au furtunatic Spre țărmi doriți? NECULUȚĂ, Ț. D. 25. S-aruncă furtunatic spre rob atunci sultanul. COȘBUC, P. I. 53. – Variantă: furtunatec,-ă (SANDU-ALDEA, U. P. 14) adj.
6. [Șăineanu, ed. VI] furtunatic a. ca o furtună, impetuos: tinerețele furtunatice.
7. [Scriban] furtunátic, -ă adj. (d. furtună). Fig. Aventuros, zbuciumat, agitat: tinereță furtunatică. Te-aĭ coborît furtunatic (Sadov. VR. 1928, 1, 30).
8. [DEX '09] FURTUNATEC, -Ă adj. v. furtunatic.
9. [MDA2] furtunatec, ~ă a vz furtunatic
10. [DOOM 3] furtunatic (rar) adj. m., pl. furtunatici; f. furtunatică, pl. furtunatice
11. [DOOM 2] furtunatic (rar) adj. m., pl. furtunatici; f. furtunatică, pl. furtunatice
12. [MDO] furtunatic
13. [IVO-III] furtunatic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL