1. [DEX '09] FUROARE, furori, s. f. 1. (Rar) Mânie, furie, delir furios. 2. (Rar) Pasiune violentă, patimă arzătoare; încântare. 3. (Fam.; în expr.) A face furori = a provoca admirație, senzație, mai ales pentru aspectul exterior. – Din fr. fureur, lat. furor, -oris.
2. [MDA2] furoare sf [At: TOMA, C. V. 239 / Pl: ~ori / E: fr fureur, lat furor, -oris] 1 (Rar) Mânie. 2 (Rar) Delir furios. 3 (Rar) Pasiune violentă Si: patimă. 4 (Fam; îe) A face ~ori A provoca admirație, senzație (prin aspectul exterior).
3. [CADE] *FUROARE sf. Mînie grozavă, furie, turbare [fr.].
4. [DN] FUROARE s.f. (Rar) 1. Mînie, delir furios, furie. 2. Pasiune violentă; încîntare. ◊ (Fam.) A face furori = a provoca admirație (mai ales prin aspectul exterior). [Cf. fr. fureur, lat. furor].
5. [MDN '00] FUROARE s. f. 1. mânie, delir furios, furie. 2. pasiune violentă; încântare. ♦ (fam.) a face ~ ori = a provoca admirație (prin aspectul exterior). (< fr. fureur, lat. furor)
6. [Scriban] *furoáre f., pl. orĭ (lat. furor. V. furie). Furie. A face furorĭ, a avea mare trecere, a fi mult admirat, a plăcea foarte mult: acest bătrîn a făcut furorĭ pe la 1848, aceste pălăriĭ fac furorĭ.
7. [DLRLC] FURORI s. m. pl. (Familiar, numai în expr.) A face furori = a provoca admirație (mai ales prin aspectul exterior).
8. [DOOM 3] furoare (rar) s. f., g.-d. art. furorii; pl. furori (mai ales în: a face furori)
9. [DOOM 2] furoare (rar) s. f., g.-d. art. furorii; pl. furori
10. [Argou] a face furori expr. a provoca senzație / admirație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL