1. [DEX '09] FURNITURĂ, furnituri, s. f. 1. Furnizare. 2. Marfă furnizată. 3. (La pl.) Rechizite de birou. 4. (La pl.) Material accesoriu (căptușeală, pânză tare, ață, nasturi etc.) folosit în croitorie. – Din fr. fourniture.
2. [MDA2] furnitură sf [At: VLAHUȚĂ, D. 42 / Pl: ~ri / E: fr fourniture] 1-2 Furnizare (1-2). 3 Marfă furnizată. 4 (Lpl) Rechizite de birou. 5 (Lpl) Material accesoriu (căptușeală, pânză tare, ață, nasturi etc.) folosit în croitorie.
3. [CADE] *FURNITURĂ (pl. -turi) sf. 1 ⚚ Faptul de a furnisa, de a aproviziona; marfa pe care o furnizează negustorii ¶ 2 👕 Căptușeala, garniturile, nasturii, etc. ce întrebuințează croitorii sau tapițerii în afară de stofă [fr.].
4. [DLRLC] FURNITURĂ, furnituri, s. f. 1. Faptul de a furniza, furnizare. Înlesnea furnituri, antreprize, tranzacții. VLAHUȚĂ, O. AL. II 27. 2. (Mai ales la pl.) Obiecte furnizate. Statul nostru poartă tratative pentru cumpărarea unei importante furnituri de cositor. BARANGA, I. 209. ♦ Obiecte mărunte de birou, rechizite. 3. (La pl.) Material accesoriu, în special în croitorie (ață, nasturi, căptușeală etc.), folosit la confecționarea articolelor de îmbrăcăminte.
5. [DN] FURNITURĂ s.f. (la pl.) 1. Marfă, obiecte furnizate. ♦ Obiecte mărunte de birou, rechizite. 2. Material accesoriu folosit în croitorie (ață, căptușeală, nasturi etc.) [< fr. furniture].
6. [MDN '00] FURNITURĂ s. f. (pl.) 1. marfă, obiecte furnizate. ◊ obiecte mărunte de birou, rechizite. 2. material accesoriu folosit în croitorie (ață, căptușeală, nasturi etc.). (< fr. fourniture)
7. [Șăineanu, ed. VI] furnitură f. 1. aprovizionare: furnituri de grâne, de cancelarie; 2. ceeace croitorii sau tapițerii furnisează peste stofă.
8. [Scriban] *furnitúră f., pl. ĭ (fr. fourniture). Lucru furnisat, adus p. necesitățile cuĭva: furnitură de fîn pentru armată, de postav pentru o școală.
9. [DOOM 3] furnitură s. f., g.-d. art. furniturii; pl. furnituri
10. [DOOM 2] furnitură s. f., g.-d. art. furniturii; pl. furnituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL