1. [DEX '09] FURNICĂTURĂ, furnicături, s. f. Senzație neplăcută de înțepături și de mâncărime de piele. – Furnica + suf. -ătură.
2. [MDA2] furnicătură sf [At: SANDU-ALDEA, U. P. 71 / Pl: ~ri / E: furnica + -ătură] Senzație neplăcută de înțepături și de mâncărime de piele Si: furnicare (2), (rar) furnicat1 (2).
3. [DLRLC] FURNICĂTURĂ, furnicături, s. f. Senzație neplăcută de înțepături și mîncărime pe piele. Ana sta în fața lor, zîmbind, puțin amețită. O străbătea o furnicătură ciudată și un tremur nestăpînit. V. ROM. iulie 1953, 128. Simții furnicături prin trup. SANDU-ALDEA, U. P. 71.
4. [Șăineanu, ed. VI] furnicătură f. mâncărime de furnici ce ar umbla pe piele.
5. [Scriban] furnicătúră f., pl. Mîncărime, gîdilătură ca cum aĭ avea furnicĭ pe supt pele, cum simțĭ cînd aĭ frigurĭ, cînd te electrizezĭ, cînd ți-e frică ș. a.
6. [DOOM 3] furnicătură s. f., g.-d. art. furnicăturii; pl. furnicături
7. [DOOM 2] furnicătură s. f., g.-d. art. furnicăturii; pl. furnicături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL