Definiție și ce înseamnă furnică-leu

1. [Șăineanu, ed. VI] furnică-leu m. insectă a cării larvă se hrănește cu furnici.

2. [Scriban] furnícă-léŭ m. Zool. Fals îld. leu furnicilor.

3. [CADE] FURNICĂ (pl. -ci) sf. 🐙 1 Familie de insecte din ordinul himenopterelor, cu un număr foarte mare de spețe (peste 1200), remarcabile prin instinctul lor desvoltat; trăesc în societăți numeroase și sînt foarte harnice, lucrînd neîncetat pentru strîngerea proviziunilor de iarnă (Formica) (🖼 2249); din numeroasele specii de furnici, poporul distinge mai ales următoarele: FURNICA-NEAGRĂ (sau ~-MICĂ, ~-DE-CASĂ, ~-DE-CÎMP, ~-DE-FÎNAȚ) (Formica nigra); FURNICA-GALBENĂ, a cărei mușcătură e foarte dureroasă (Formica flava); FURNICA-ROȘIE (sau ~-DE-GRĂDINĂ), de mărimea celei negre, care trăește mai ales pe lîngă locurile băltoase, dar și prin fînațe sau grădini; mușcătura ei a extrem de dureroasă (Formica laevinodis, F. rubida); FURNICA-DE-COPACI (sau FURNICAR-ROȘU), furnică mare, de coloare roșie ca sîngele, ce trăește prin păduri (Formica sanguinea); FURNICA-MARE (sau ~-DE-PĂDURE, ~-SĂLBATICĂ, FURNICAR), cu mult mai mare decît furnicile de rînd, trăește prin pădurile de brazi unde-și face mușuroaie din cetină, bucățele de frunză, paie, bețișoare și chiar pietricele (Formica rufa) (🖼 2250); harnic ca o ~; a tăbărî ca furnicile (la stejar), a se îngrămădi la un lucru, a da năvală; a-i umbla cuiva furnici prin mîini, prin picioare, a nu avea nici un astîmpăr; ouă de furnici, larvele mici albe care ies din ouăle furnicilor ¶ 2 ~-ROȘIE, speță de furnică de coloare roșcată, care trăește prin pădurile de brazi (Formica rufa) ¶ 3 FURNICĂ-LEU, gen de insecte nevroptere din țările calde (🖼 2251) [lat. formīca].

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DN] FURBISA vb. I. tr. A curăța, a lustrui (arme, alămuri). [< fr. fourbir]. […]
1. [DN] FURBISAJ s.n. Furbisare. [< fr. fourbissage]. 2. [MDN '00] FURBISAJ s. n. furbisare. […]
1. [DN] FURBISARE s.f. Acțiunea de a furbisa; lustruire. [< furbisa]. 2. [DN] FURBISA vb. […]
1. [DN] FURBISA vb. I. tr. A curăța, a lustrui (arme, alămuri). [< fr. fourbir]. […]
1. [DEX '09] FURBURĂ, furburi, s. f. Inflamație acută a țesuturilor moi ale copitei, întâlnită […]
1. [MDA2] furcea sf [At: PAMFILE, I. C. 133 / Pl: ~ele / E: furcă […]
1. [MDA2] furcel sm [At: PAMFILE, I. C. 265 / Pl: ~ei / E: ctm […]
1. [MDA2] furcer sm [At: REV. CRIT. III, 154 / V: ~iu, (reg) ~rcăr, ~rcăriu […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro