1. [DEX '09] FURIOS, -OASĂ, furioși, -oase, adj. (Despre oameni și animale și despre manifestările lor) Cuprins de furie, mânios. ♦ (Adverbial) Cu furie. ♦ (Despre elemente ale naturii) Violent, puternic, năprasnic. [Pr.: -ri-os] – Din fr. furieux, lat. furiosus.
2. [MDA2] furios, ~oasă [At: BĂLCESCU, M. V. 392 / P: ~ri-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr furieux, lat furiosus] 1 a (D. oameni și animale sau d. manifestările lor) Cuprins de furie Si: înfuriat, mânios. 2 av Cu furie. 3 a (D. elemente ale naturii) Violent. 4 a (D. elemente ale naturii) Foarte puternic Si: năprasnic.
3. [CADE] *FURIOS adj. 1 Cuprins de furie, înfuriat, mîniat grozav, turbat de mînie, foc și pară de mînie ¶ 2 Foarte violent: vînt ~ [fr.].
4. [DLRLC] FURIOS, -OASĂ, furioși, -oase, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Cuprins de furie, mînios, înfuriat. Cînd omul furios începe să discute, e semn că a ajuns pe calea cumințirii. REBREANU, R. II 90. Gingașa copilă se simți pătrunsă și înfiorată de o faptă la care o împinsese o pornire furioasă de gelozie. NEGRUZZI, S. I 23. ◊ (Substantivat) Apropiindu-se de dugheana lui Leiba, jandarmii îi dezleagă furiosului mîinile. GHEREA, ST. CR. II 138. ◊ (Despre animale) El visă că picase în niște turme de țapi furioși și că d-abia scăpase. BĂLCESCU, O. II 258. ♦ (Adverbial) Cu furie. Țipă furios. 2. (Despre elemente ale naturii) Violent, puternic. Rîulețul acest neînsemnat se înflă, prăvale orice îi iasă înainte și furios sparge, trage, îneacă. NEGRUZZI, S. I 196. (Poetic) Munții noștri au fost adesea scump azil de libertate, Și din vîrful lor, romînii, torent iute, furios, S-aruncau. ALEXANDRESCU, P. 137. – Pronunțat: -ri-os.
5. [DN] FURIOS, -OASĂ adj. Stăpînit de furie, mînios. ♦ adv. Cu furie. ♦ (Despre elementele naturii) Violent, puternic. [Pron. -ri-os. / cf. lat. furiosus, fr. furieux].
6. [MDN '00] FURIOS, -OASĂ adj. stăpânit de furie, mânios. ◊ (adv.) cu furie. ◊ (despre elementele naturii) violent. (< fr. furieux, lat. furiosus)
7. [Șăineanu, ed. VI] furios a. 1. care e in prada furiei: nebun furios; 2. care exprimă furie: priviri furioase; 3. foarte violent: furtună furioasă.
8. [Scriban] *furiós, -oásă adj. (lat. furiosus). Care e în prada furiiĭ: om furios. Care denotă furia: gesturĭ furioase. Fig. Impetuos: vînt furios. Adv. În mod furios: a ataca furios.
9. [DEX '09] FURIOSO adv., s. m. 1. Adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu pasiune, vijelios, puternic. 2. S. m. Varietate de cai rezultată din încrucișarea rasei de galop englezești cu rase locale. [Pr.: -ri-o-zo] – Cuv. it.
10. [MDA2] furioso [At: DEX / P: ~ri-o-zo / E: it furioso] 1 av (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu pasiune Si: puternic, vijelios. 2 sm Varietate de cai rezultată din încrucișarea rasei de galop englezești cu rase locale.
11. [DN] FURIOSO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu furie, cu mînie; vijelios; cu pasiune. [< it. furioso].
12. [MDN '00] FURIOSO [-ZO] I. adv. (muz.) cu furie, cu mânie; impetuos. II. s. m. rasă de cai rezultată din încrucișarea rasei de galop englezești cu rase locale. (< it. furioso)
13. [DOOM 3] furios (desp. -ri-os) adj. m., pl. furioși; f. furioasă, pl. furioase
14. [DOOM 2] furios (-ri-os) adj. m., pl. furioși; f. furioasă, pl. furioase
15. [DOOM 3] !furioso1 (it.) (muz.) [s pron. z] (desp. -rio-) adv.
16. [DOOM 2] furioso1 (it.) (indicație muzicală) [s pron. z] (-ri-o-) adv.
17. [DTM] furioso (cuv. it. „furios”), indicație de expresie prin care se cere în interpretare imprimarea unui caracter agitat, sălbatic. Uneori întregește un termen de mișcare (ex.: allegro* f.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL