1. [DRAM 2021] furgắu, furgauă, s.n. (reg.) Gură de apă; locul unde se varsă o apă în alta; furcile apelor. – Din furcă, cu un intermediar *furcău (cf. furcitură „bifurcație de ape”).
2. [DRAM 2015] furgău, s.f. – (reg.) Gură de apă; locul unde se varsă o apă în alta; furcile apelor (ALRRM, 1973: 681). – Din furcă, cu un intermediar *furcău (cf. furcitură „bifurcație de ape”).
3. [DRAM] furgău, s.f. – Gură de apă; locul unde se varsă o apă în alta; furcile apelor (ALR 1973: 681). – Din furcă, cu un intermediar *furcău (cf. furcitură „bifurcație de ape”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL