1. [DEX '09] FUNIOARĂ, funioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui funie. [Pr.: -ni-oa-] – Funie + suf. -ioară.
2. [MDA2] funioară sf [At: SADOVEANU, D. P. 82 / P: ~ni-oa~ / Pl: ~re / E: funie + ~ioară] 1-2 (Șhp) Funie (1) (mică) Si: funicea (1-2), funicică (1-2), funișoară (1-2), funiuță (1-2) (înv) funea (1-2).
3. [DLRLC] FUNIOARĂ, funioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui funie; frînghiuță. Slujitorii cînilor au coborît de pe cămile copoii, călăuzindu-i spre desișuri și slobozindu-i din funioare. SADOVEANU, D. P. 82 – Pronunțat: -ni-oa-.
4. [DOOM 3] funioară (rar) (desp. -ni-oa-) s. f., g.-d. art. funioarei; pl. funioare
5. [DOOM 2] funioară (rar) (-ni-oa-) s. f., g.-d. art. funioarei; pl. funioare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL