1. [MDA2] funicei smp [At: LEON. MED. 133 / E: nct] Contracții cauzate de scurtarea unuia sau a mai multor mușchii: cârcei (1).
2. [CADE] FUNICEI sm. pl. 🩺 pop. Un fel de cîrcei proveniți din scurtarea mușchilor.
3. [Șăineanu, ed. VI] funicei m. pl. Mold. și Tr. 1. bubulițe roșii cu vârful alb (pe față și pe ceafă); 2. un fel de cârcei proveniți din scurtarea mușchilor. [Origină necunoscută].
4. [MDA2] funecel sm vz furnicel
5. [MDA2] funicel sm vz furnicel
6. [MDA2] funigei smp vz furnicel
7. [MDA2] funingel sm vz furnicel
8. [MDA2] furincel sm vz furnicel
9. [MDA2] furnicel sm [At: N. LEON MED 123 / V: (înv) funecel, (înv) funicel, funigei, (înv) funincel, funingel, (înv) ~rincel / Pl: ~cei / E: ml *furuncellus] (Mpp. mpl) 1 Furuncul. 2 Furunculoză. 3 Păducel.
10. [CADE] ‡FUNICEL = FURNICEL.
11. [CADE] FURINCEL, FURNICEL sn. 🩺 Buboiu, furuncul, bubă, de mărimea unui bob de porumb, care se formează pe piele și coace: această boală de piele, numită furnicel, se vindecă dacă se spală cu apă fiartă MAR. [lat. *furuncĕllus].
12. [CADE] FURNICEL 👉 FURINCEL.
13. [Scriban] funicél, -gél și furnicél m., pl. eĭ (probabil, d. lat. furuncellus = furúnculus, furuncul; mrom. furențél și sfurunțél). Furuncul.
14. [Scriban] furnicél, V. funigel.
15. [DER] furnicel (-ei), s. m. – Furuncul. – Var. (înv.) funecel, funigel, funi(n)cel, furincel. Lat. *fŭruncĕllus, în loc de fŭruncŭlus (Densusianu, Rom., XXXIII, 77; Candrea-Dens., 692; REW 3607; DAR). Este dublet al lui furuncul, s. n., din lat. (sec. XIX). Var. sale indică o confuzie cu funigel și cu furnicei, explicabil acesta din urmă datorită ideii de înțepătură.
16. [DAR] funicei s.m. pl. (reg.) 1. crampe, cârcei. 2. bubulițe roșii cu vârful alb (pe față și pe ceafă).
17. [DAR] furnicei s.m. pl. (reg.) boală de piele.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL