1. [DEX '09] FUMURIU, -IE, fumurii, adj. De culoarea fumului; cenușiu, întunecat. ♦ Fig. Posomorât, mohorât. – Fum + suf. -uriu (după alburiu, timpuriu etc.).
2. [MDA2] fumuriu, ~ie a [At: ODOBESCU, S. I., 133 / Pl: ~ii / E: fum + -uriu după alburiu, timpuriu etc.] 1 De culoarea fumului Si: cenușiu, întunecat, (reg) fumur. 2 (Fig) Mohorât.
3. [CADE] FUMURIU adj. De coloarea fumului, cenușiu, cafeniu: sulul de apă se sparge și se preface într’o spumă fumurie VLAH. [fumur].
4. [DLRLC] FUMURIU, -IE, fumurii, adj. De culoarea fumului, cenușiu, întunecat. Mama lui Zaharia n-a mai putut răbda ochelarii fumurii. C. PETRESCU, A. 392. Se pierdu în linia fumurie a drumului. D. ZAMFIRESCU, R. 220. Peste lume cerul doarme liniștit și fumuriu. NECULUȚĂ, Ț. D. 117. ◊ (Substantivat) Cea din urmă căruță cu coviltir se înecă în fumuriul depărtării. CAMILAR, N. I 232. Nu s-a luminat încă de ziuă, dar fereastra bate în fumuriu. STANCU, D. 62. ♦ Posomorît, mohorît. Acestea le gîndea Constantin într-o zi fumurie de toamnă. GALACTION, O. I 128. În înserarea fumurie Se-nnegurează orice amănunte. CAMIL PETRESCU, V. 24.
5. [Șăineanu, ed. VI] fumuriu a. 1. de coloarea fumului; căciulă fumurie; 2. fam. beat.
6. [Scriban] fumuríŭ, -íe adj. (d. fum, după alburiŭ, brumăriŭ). De coloarea fumuluĭ: ochelarĭ fumuriĭ.
7. [DCR2] gri-fumuriu, -ie adj. Gri cu nuanțe fumurii ◊ „Se recomandă ochelari cu rame subțiri, metalice și cu lentile gri-fumuriu-deschis.” Săpt. 23 IV 76 p. 8 (din gri + fumuriu)
8. [DOOM 3] fumuriu1 adj. m., f. fumurie; pl. m. și f. fumurii
9. [DOOM 3] fumuriu2 s. n., art. fumuriul
10. [DOOM 2] fumuriu adj. m., f. fumurie; pl. m. și f. fumurii
11. [MDO] fumuriu
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL