1. [DEX '09] FUMUI, pers. 3 fumuiește, vb. IV. Intranz. impers. (Rar) A se înfățișa cu un aspect tulbure, ca de fum. – Fum + suf. -ui.
2. [MDA2] fumui [At: ALRM II/I h. 310/ Pzi: ~esc / E: fum + -ui] 1 vi (Reg) A fumega (1). 2 vim (Rar) A se înfățișă cu un aspect tulbure, ca de fum.
3. [DLRLC] FUMUI, pers. 3 fumuiește, vb. IV. Intranz. unipers. (Rar) A se înfățișa cu un aspect tulbure, ca de fum. Deodată, pe nesimțite, a fumuit înaintea ochilor o pîclă de abur molcuț și cald. POPA, V. 153.
4. [DOOM 3] fumui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. fumuiește, imperf. 3 sg. fumuia; conj. prez. 3 să fumuiască
5. [DOOM 2] fumui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. fumuiește, imperf. 3. sg. fumuia; conj. prez. 3 să fumuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL