1. [DEX '09] FUMĂRIT s. n. Dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în sec. XVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă. – Fum + suf. -ărit.
2. [MDA2] fumărit sns [At: M. COSTIN, ap. LET. II, 59/17 / E: fum + -ărit] (Înv) Dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în sec. XVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă.
3. [CADE] ‡FUMĂRIT sbst. 🔎 Dare ce se plătea odinioară de fie-care fum, adică casă în care se locuia, în care se făcea foc: vinăritul. ceritul și ~ul erau dăjdii indirecte ce plătiau particularii către Stat FIL..
4. [DLRLC] FUMĂRIT s. n. (Învechit) Impozit plătit în secolul al XVII-lea pe fiecare coș al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă. Se așezase dajdie, supt numire de fumărit. BĂLCESCU, O. I 121.
5. [Șăineanu, ed. VI] fumărit n. od. dare pe cămin ce plătiau proprietarii de cârciume: am fost cu vinăriciul... și cu fumăritul FIL.
6. [Scriban] fumărít n., pl. urĭ (d. fum). Vechĭ. Un bir care se plătea de fie-care fum, adică de fiecare casă. Azĭ. Est. Rar. Loc de casă: mĭ-am cumpărat un fumărit.
7. [MDA2] fumări [At: STANCU, D. 19 / Pzi: ~resc / E: fum + -ări] (Pop) 1 vi A fumega. 2 vt A afuma.
8. [DLRLC] FUMĂRI, fumăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afuma. Toamna se duceau, fumăreau stupii, storceau mierea din faguri. STANCU, D. 21.
9. [DOOM 3] fumărit s. n.
10. [DOOM 2] fumărit s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL