1. [DEX '09] FUMĂRAR, fumărari, s. m. (Înv.) Persoană care încasa fumăritul. – Fumar + suf. -ar.
2. [MDA2] fumărar sm [At: RUSSO, S. 109 / Pl: ~i / E: fumar + -ar] (Înv) Persoană care încasa fumăritul.
3. [DEX '98] FUMĂRAR, fumărari, s. m. Persoană care încasa fumăritul. – Fumar + suf. -ar.
4. [DLRLC] FUMĂRAR, fumărari, s. m. (Învechit) Persoană care încasa fumăritul. Lăcuste mai puțin pustietoare decît... fumărarii. RUSSO, S. 109.
5. [DOOM 3] fumărar (înv.) s. m., pl. fumărari
6. [DOOM 2] fumărar (înv.) s. m., pl. fumărari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL