1. [DEX '09] FULMINANT, -Ă, fulminanți, -te, adj. Care produce explozie; exploziv. ♦ Fig. Amenințător; violent; ațâțător, provocator. – Din fr. fulminant.
2. [MDA2] fulminant, ~ă a [At: CARAGIALE, O. VII, 195 / Pl: ~nți, ~e / E: fr fulminant] (Rar; adesea fig) 1 Care fulgeră (1) 2 Care produce explozie Si: exploziv. 3 Amenințător. 4 Violent. 5 Provocator.
3. [CADE] *FULMINANT adj. 1 Care trăsnește: Jupiter ~ ¶ 2 Care produce trăsnete ¶ 3 🔬 Care face ușor explozie: praf ~ ¶ 4 Fig. Amenințător, care izbucnește amenințător: în căptușala fie-cărui autoraș găsești materia ~ă a unui critic, gata să facă explozie VLAH. [fr.].
4. [DLRLC] FULMINANT, -Ă, fulminanți, -te, adj. Care produce explozie; exploziv. Substanță fulminantă. ♦ Fig. Violent. Un discurs fulminant. ▭ Primele două articole fulminante or să-ți placă. CARAGIALE, O. VII 195.
5. [DN] FULMINANT, -Ă adj. Care produce explozie; exploziv. ♦ (Fig.) Amenințător; violent; ațîțător, provocator. [< fr. fulminant].
6. [MDN '00] FULMINANT, -Ă adj. 1. care produce explozie; exploziv. 2. (fig.) violent, amenințător. (< fr. fulminant)
7. [Șăineanu, ed. VI] fulminant a. și n. care produce o detonațiune.
8. [Scriban] *fulminánt, -ă adj. (lat. fúlminans, -ántis, d. fulminare, a fulgera. Fulgerător. Detunător: praf fulminant.[1]
9. [DOOM 3] fulminant adj. m., pl. fulminanți; f. fulminantă, pl. fulminante
10. [DOOM 2] fulminant adj. m., pl. fulminanți; f. fulminantă, pl. fulminante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL