1. [DEX '09] FULGURIT, fulgurite, s. n. Formație tubulară care ia naștere prin topirea rocilor sub acțiunea trăsnetelor. – Din fr. fulgurite.
2. [MDA2] fulgurit sn [At: PONI, F. 229 / V: ~ă sf / Pl: ~e / E: fr fulgurite] Formație tubulară care ia naștere prin topirea rocilor sub acțiunea trăsnetelor.
3. [DN] FULGURIT s.n. (Geol.) Formație tubulară cu diametru mic, lungă de cîțiva metri, formată dintr-o masă sticloasă prin acțiunea de topire a rocii pe care a căzut un trăsnet. [< fr. fulgurite, germ. Fulgurit].
4. [MDN '00] FULGURIT s. f. (geol.) formație tubulară formată dintr-o masă sticloasă prin acțiunea de topire a rocii pe care a căzut un trăsnet. (< fr. fulgurite)
5. [MDA2] fulgurită sf vz fulgurit
6. [Scriban] *fulgurítă f., pl. e (d. lat. fulgur, fulger). Min. Materie vitrificată pe care o produce fulgeru cînd cade în nisip.
7. [DOOM 3] fulgurit s. n., pl. fulgurite
8. [DOOM 2] fulgurit s. n., pl. fulgurite
9. [DE] FULGURÍT (< fr. {i}; {s} lat. fulgur „fulger”) s. n. (GEOL.) Formațiune tabulară cu diametru mic și lungime de mai mulți metri, constituită dintr-o masă sticloasă formată din topirea rocii pe care a căzut fulgerul. Apare pe crestele munților, pe versanții văilor lipsite de vegetație, pe plaje și în deșerturi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL