1. [DEX '09] FUGUIRE, fuguiri, s. f. Acțiunea de a fugui și rezultatul ei. – V. fugui.
2. [MDA2] fuguire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: fugui2] (Reg) 1 Înnădire a furnirelor prin rosturi drepte Si: fuguit1 (1). 2 Îndreptare a muchiilor unei piese de lemn prin rindeluire Si: fuguit1 (2).
3. [DEX '09] FUGUI, fuguiesc, vb. IV. Tranz. 1. A înnădi furnire prin rosturi drepte. 2. A îndrepta muchiile unei piese de lemn prin rindeluire. – Cf. germ. fügen.
4. [MDA2] fugui1 sm [At: MAT. FOLK. 1112 / A: nct / Pl: ~ / E: nct] (Csnp) Arbore.
5. [MDA2] fugui2 vt [At: CHEST. II, 238/250 / Pzi: ~esc / E: fug1 cf ger fügen] (Reg) 1 A înnădi furnire prin rosturi drepte. 2 A îndrepta muchiile unei piese de lemn prin rindeluire.
6. [DOOM 3] fuguire s. f., g.-d. art. fuguirii; pl. fuguiri
7. [DOOM 2] fuguire s. f., g.-d. art. fuguirii; pl. fuguiri
8. [DOOM 3] fugui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fuguiesc, 3 sg. fuguiește, imperf. 1 fuguiam; conj. prez. 1 sg. să fuguiesc, 3 să fuguiască
9. [DOOM 2] fugui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fuguiesc, imperf. 3 sg. fuguia; conj. prez. 3 să fuguiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL