1. [MDA2] fugău sm [At: MARIAN, O. II, 218 / Pl: nct / E: fugi + -ău] 1 Pasăre asemănătoare cu potârnichea Si: fugar (20) (Tetrao lagopus). 2 Insectă asemănătoare cu țânțarul, care se deplasează cu repeziciune pe suprafața apei Si: (Buc) gonaci, (Mun) goangă (Hyonomeda paludum).
2. [CADE] FUGĂU sm. 1 🐦 Un fel de potîrniche albă (Lagopus mutus) ¶ 2 Trans. 🐙 Insectă ce se aseamănă cu țînțarul și care umblă cu o mare repeziciune pe suprafața apei; numită și „gonaciu” (Hydrometra paludum) (🖼 2224) [fugi].
3. [CADE] GONACIU sm. 1 ‡ 🎖️ Călăreț ușor înarmat, întrebuințat mai adesea ca cercetaș: trimiseră gonaci și iscoade în toate părțile (BĂLC.); aprodul ~ se opri dinaintea acelei iezme (ODOB.) ¶ 2 🐕 Fugar, cal bun de fugă: bătînd gonacii cu iataganele, un polc de călăreți s’arată (DLVR.) ¶ 3 🔫 Cel ce, la o vînătoare, răzbate pădurea pentru a goni vînatul spre pușcași; bătăiaș: iepurele fricos și vulpea vicleană... se silesc a-și minți gonacii (ODOB.) ¶ 4 Bucov. 🐙 = FUGĂU 2 [goni].
4. [CADE] ❍ GONIȚAR sm. Bucov. (MAR.) 🐙 = FUGĂU 2 [goniță].
5. [DRAM 2021] fugắu, fugăi, s.m. 1. Haiduc, pribeag. 2. Potârniche (Perdix perdix); găină de pădure. 3. Persoană iute de picior, însărcinată cu prinderea sărbătoritului, la Tânjaua de pe Mara (obicei în Hoteni). – Din fugi + suf. -ău (MDA).
6. [DRAM 2015] fugău, fugăi, s.m. – 1. Haiduc, pribeag. 2. Potârniche (Perdix perdix); găină de pădure (ALRRM, 1973: 607). – Din fugi (< lat. pop. fugire) + suf. -ău (MDA).
7. [DRAM] fugău, fugăi, s.m. – 1. Haiduc, pribeag. 2. Potârniche (Perdix perdix); găină de pădure (ALR 1973: 607). – Din fugar, de la fugi (< lat. pop. fugire) + -ău.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL