1. [DEX '09] FUGĂTOR, -OARE, fugători, -oare, adj. (Rar) 1. Care fuge mult sau repede. 2. Care trece repede, care are o existență efemeră. – Fugi + suf. -ător.
2. [MDA2] fugător, ~oare a [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: fugi + -ător] 1 a (Rar) Fugaci. 2-5 smf, a (Rar) Fugar (1-4). 6-7 smf, a (Persoană) care fuge de frică Si: laș. 8 a (îvp; șfg) Fugitiv (1). 9 sm (Ind) Fir volant. 10 sn (Trs; șîs ~ de masă) Fâșie de pânză brodată, care se așază pe masă. 11 sf(Bot; reg) Atârnătoare (Zebrina pendula).
3. [CADE] FUGĂTOR adj. verb. FUGI. 1 Care fuge ¶ 2 Care fuge iute, care aleargă: omul cu pietrele de picioare și fata fugătoare porniră împreună ISP. ¶ 3 Fugitiv, care dispare repede.
4. [DLRLC] FUGĂTOR, -OARE, fugători, -oare, adj. (Rar) 1. Care fuge mult sau repede. (Fig.) Cernă fugătoare, Apă curgătoare, Să nu mă răpui Ci-adevăr să-mi spui Pe unde să trec Drumul să-mi aleg? TEODORESCU, P. P. 416. 2. Care trece repede, care are o existență efemeră. Întinderile oarbe tremurau cu răstimpuri scurte de întuneric... sub licăririle fugătoare și iuți ale focului ceresc. HOGAȘ, M. N. 176.
5. [Șăineanu, ed. VI] fugător a. care fuge repede: norocul fugător AL., viață fugătoare BOL.
6. [DOOM 3] fugător (rar) adj. m., pl. fugători; f. sg. și pl. fugătoare
7. [DOOM 2] fugător (rar) adj. m., pl. fugători; f. sg. și pl. fugătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL