1. [MDA2] fudulire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: fuduli] 1-3 Fudulie (1-3).
2. [DEX '09] FUDULI, fudulesc, vb. IV. Refl. A se făli, a se mândri; a se furlandisi, a se împăuna. ♦ A deveni fudul, îngâmfat. – Din fudul.
3. [MDA2] fuduli vr [At: ALECSANDRI. T. 392 / Pzi: ~lesc / E: fudul] 1 A deveni fudul. (1). 2 (Urmat de determinări introduse prin pp „cu”) A se lăuda (peste măsură) cu cineva sau ceva Si: a se făli, a se împăuna, (fam) a se furlandisi.
4. [CADE] FUDULI (-elesc) vb. refl. A deveni fudul, a se arăta fudul, a se făli din cale afară: doar îs isprăvnicească, nu că adică m’am fudulit dintr’aceasta ALECS.; nu vă fuduliți și nu uitați obîrșia voastră CRG..
5. [DLRLC] FUDULI, fudulesc, vb. IV. Refl. A se făli, a se mîndri; a se împăuna. Văru-mieu, fudulindu-se cu ciubotele cele nouă, juca numai lîngă fata vornicului. CREANGĂ, A. 105. Aici nu e-n București, Cu cai să te fudulești. TEODORESCU, P. P. 507. ♦ A deveni fudul, a se socoti prea sus ca să mai aibă de-a face cu alții, a se îngîmfa. Nu vrei nici să vorbești cu mine? Te-ai prea fudulit! SBIERA, P. 3. Nu că adică m-am fudulit dintr-aceasta... ALECSANDRI, T. I 180.
6. [Șăineanu, ed. VI] fudulì v. a se făli, a face paradă cu ceva.
7. [Scriban] fudulésc (mă) v. refl. (d. fudul. D. rom. vine rut. fudulitisĕa). Îs fudul, fac paradă de: acest calic se fudulește cu haĭna căpătată la pomană. – Și fodolesc (sud).
8. [DOOM 3] fuduli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă fudulesc, 3 sg. se fudulește, imperf. 1 sg. mă fuduleam; conj. prez. 1 sg. să mă fudulesc, 3 să se fudulească; imper. 2 sg. afirm. fudulește-te; ger. fudulindu-mă
9. [DOOM 2] !fuduli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fudulește, imperf. 3 sg. se fudulea; conj. prez. 3 să se fudulească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL