1. [DEX '09] FUDULIE, (2) fudulii, s. f. 1. Faptul de a fi fudul. 2. (Pop.) Testicul al unor animale. – Fudul + suf. -ie.
2. [MDA2] fudulie sf [At: CONACHI, P. 291 / Pl: ~ii / E: fudul + -ie] 1 Îngâmfare. 2 Mândrie. 3 Aroganță. 4 (Pop) Testicul al unor animale. 5 (Mpp; reg) Scabie.
3. [CADE] FUDULIE sf. 1 Mîndrie deșartă, trufie, îngîmfare: era stăpînit de patima fuduliei CAR.; fudulia e soră bună cu prostia ZNN.; băutura e unde e, mîncarea e ~ PANN. ¶ 2 🍽 Testicul de berbece (termen de birt) [fudul]..
4. [DLRLC] FUDULIE, (2) fudulii, s. f. 1. Faptul de a fi fudul; îngîmfare, înfumurare, încîntare de sine, trufie deșartă. Eu, Tomșa, nu mă tem de tine, nici de buzduganul tău! strigă cu fudulie mazilul. SADOVEANU, O. VII 133. Unchiașul începu să-și răsucească mustața cu fudulie. POPESCU, B. III 6. Fiind și Kir Ianulea, ca tot omul, supus slăbiciunilor omenești, era stăpînit de patima fuduliei. CARAGIALE, O. III 32. 2. (De obicei la pl.) Testicul al unor animale. Fudulii de berbec la grătar.
5. [Șăineanu, ed. VI] fudulie f. mândrie deșartă și bătătoare la ochi.
6. [Scriban] fudulíe f. (d. fudul). Defectul de a fi fudul: fudulia caliculuĭ îmbrăcat. – Și fodolíe (sud).
7. [DOOM 3] fudulie s. f., art. fudulia, g.-d. art. fuduliei; pl. fudulii, art. fuduliile (desp. -li-i-)
8. [DOOM 2] fudulie s. f., art. fudulia, g.-d. art. fuduliei; pl. fudulii, art. fuduliile
9. [Argou] fudulie, fudulii s. f. (pop.) testicul
10. [DRAM 2021] fudulíe, fudulii, s.f. (pop.) Testicul al unor animale (berbeci, porci). – Din fudul „îngâmfat, arogant” + suf. -ie (Scriban, DEX, MDA).
11. [DRAM 2015] fudulie, fudulii, s.f. – (pop.) Testicul al unor animale (berbeci, porci). – Din fudul „îngâmfat, arogant” (< tc. fodul) + suf. -ie (Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL