1. [MDA2] fucie sf [At: DAMÉ, T. 85 / V: fâc~ / Pl: ~ii / E: srb fučija] (Ban; Olt) Vas de lemn în formă de butoi sau de botă.
2. [CADE] ❍FUCIE sf. Olten. Băn. 🏺 Butoiaș, legat cu cercuri, de o formă specială (🖼 2223) [srb.].
3. [Scriban] fucíe f. (turc. fyčy, cĭubăr de cules strugurĭ, butoĭaș, de unde și alb. fuči și sîrb. fúčija, cĭubăr). Vs. Cĭubăr: Icĭ e dealu, icĭ e via. Mă ĭubeam an cu Maria și beam vinu cu fucia (Neam. Rom. Pop. 6, 432). Olt. Trans. sud. (fúcie și fîcie, în Meh. fucíe). Butoĭaș, fedeleș (de la 2-10 litrĭ). Ban. (fúcie). Cĭubăru’n care se scurge rachiu din cazan. – Și fîcíŭ n., pl. e și urĭ (Gorj), fedeleș.
4. [MDA2] fâcie sf vz fucie
5. [Scriban] fîcie și fîcíŭ, V. fucie.
6. [DER] fucie (-ii), s. f. – Butoiaș. – Var. fîcie, fusie. Sb. fučija (Lacea, Dacor., III, 750; DAR). În Banat și Olt.
7. [DAR] fucie s.f. (reg.) vas de lemn în formă de butoi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL