1. [DEX '09] FRONTIERĂ, frontiere, s. f. Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său; graniță, hotar. [Pr.: -ti-e-. – Var.: (înv.) fruntarie s. f.] – Din fr. frontière.
2. [MDA2] frontieră sf [At: MAIORESCU, D. IV, 390 / P: ~ti-e~ / V: (înv) fruntarie / Pl: ~re / E: frontièrei] 1 Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său Si: graniță, hotar. 2 (Fig) Limită între două lucruri diferite. 3 (Fig; mpl) Ceea ce delimiteză un câmp de acțiune, un domeniu. 4 (Mat) Mulțime de elemente care limitează un domeniu.
3. [CADE] *FRONTIERĂ (pl. -re) sf. Graniță, hotar [fr.].
4. [DLRLC] FRONTIERĂ, frontiere, s. f. Limită între două țări; graniță, hotar. Viză pentru trecerea frontierei. – Pronunțat: -ti-e-.
5. [DN] FRONTIERĂ s.f. 1. Hotar între state; graniță. 2. (Mat.) Mulțime de elemente care limitează un domeniu. [Pron. -ti-e-. / < fr. frontière].
6. [MDN '00] FRONTIERĂ s. f. 1. linie naturală sau convențională care delimitează teritoriul unui stat; graniță. 2. (fig.) limită. 3. (mat.) mulțime de elemente care limitează un domeniu. (< fr. frontière)
7. [Șăineanu, ed. VI] frontieră f. graniță, hotar.
8. [Scriban] frontiéră f., pl. e (fr. frontière, it. frontiera. V. frunte). Hotar, limită între țărĭ, fruntarie.
9. [DEX '09] FRUNTARIE s. f. v. frontieră.
10. [CADE] *FRUNTARIE – FRONTIERĂ.
11. [DOOM 3] frontieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. frontierei; pl. frontiere
12. [DOOM 2] frontieră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. frontierei; pl. frontiere
13. [DE] FRONTIÉRĂ (< fr.) s. f. 1. (Dr.) Linie naturală sau convențională trasată între diferite puncte de pe suprafața globului, care delimitează teritoriul unui stat de teritoriul altui stat, de marea liberă, de spațiul cosmic (în înălțime). F. delimitează juridic cadrul în care statul își exercită suveranitatea sa deplină și exclusivă. F. de stat sunt inviolabile, ca și teritoriul de stat, respectarea lor fiind o condiție sine qua non a promovării unor relații normale, de cooperare și securitate între state. ◊ (EC.) F. vamală = limită până la care se aplică regimul vamal al unui stat sau al unei uniuni vamale; ea poate să nu coincidă cu cea națională, în cazul în care anumite porțiuni din teritoriul național (porturi, zone libere) sunt exceptate de la aplicarea regimului vamal sau în cazul uniunilor vamale. 2. (MAT.) Frontiera unei mulțimi = mulțimea punctelor cu proprietatea că orice vecinătate a lor conține puncte din mulțime și din complementara sa.
14. [DE] MEDICI FĂRĂ FRONTIERE, asociație nonguvernamentală, fondată în 1971, formată din medici și personal auxiliar, având ca scop acordarea de asistență medicală unor populații care au ori au avut de suferit de pe urma războaielor sau a unor calamități naturale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL