1. [DEX '09] FRENOLOGIE s. f. Teorie conform căreia există o corelație între caracterul și funcțiile intelectuale ale individului, pe de o parte, și conformația craniului, pe de altă parte. – Din fr. phrénologie.
2. [MDA2] frenologie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr phrénologie] 1 Teorie conform căreia facultățile psihice ale omului pot fi recunoscute după conformația craniului. 2 Pseudoștiință fundată pe frenologie (1) și practicată în trecut.
3. [CADE] *FRENOLOGIE sf. Știință creată de Gall, după care, fie-care facultate intelectuală este localizată într’o parte determinată a creerului, astfel că se pot indica facultățile mentale ale cuiva după protuberanțele și depresiunile craniului (🖼 2205) [fr.].
4. [DEX '98] FRENOLOGIE s. f. Teorie conform căreia ar exista o relație directă între forma și mărimea diverselor regiuni ale creierului și craniului și diversele facultăți psihice ale individului. – Din fr. phrénologie.
5. [DLRLC] FRENOLOGIE s. f. Teorie idealistă, conform căreia însușirile psihice ale omului ar putea fi recunoscute după protuberanțele și depresiunile craniului, corespunzătoare regiunilor din creier în care sînt localizate aceste însușiri; știință bazată pe această teorie.
6. [DN] FRENOLOGIE s.f. Teorie idealistă potrivit căreia facultățile psihice ale omului pot fi recunoscute după conformația craniului; pseudoștiință fundată pe această teorie. [Gen. -iei. / < fr. phrénologie, cf. gr. phren – inteligență, logos – știință].
7. [MDN '00] FRENOLOGIE s. f. teorie neștiințifică potrivit căreia caracterul și facultățile psihice și intelectuale ale omului pot fi recunoscute după conformația craniului. (< fr. phrénologie)
8. [Șăineanu, ed. VI] frenologie f. studiul craniului omenesc a cărui conformațiune ar indica facultățile intelectuale ale unei persoane (după ipoteza lui Gall).
9. [Scriban] *frenologíe f. (vgr. phrén, phrenós, minte, spirit, și -logie. V. frenezie). Craniologie, studiu caracteruluĭ și a funcțiunilor intelectiale ale omuluĭ, bazat pe forma craniuluĭ. Această știință, părăsită astăzĭ, a fost fundată de Germanu Gall († 1828), care susținea că după forma capuluĭ poțĭ cunoaște caracteru omuluĭ, ceĭa ce s’a constatat că e fals. Localizarea sentimentelor nu e posibilă, dar localizarea mișcărilor pare a fi bine probată.
10. [DOOM 3] frenologie s. f., art. frenologia, g.-d. frenologii, art. frenologiei
11. [DOOM 2] frenologie s. f., art. frenologia, g.-d. frenologii, art. frenologiei
12. [DETS] FRENO-2 „gîndire, minte, inteligență”. ◊ gr. phren, phrenos „minte, spirit” > fr. phréno-, germ. id., engl. id. > rom. freno-. □ ~cardie (v. -cardie), s. f., sindrom funcțional în nevrozele cardiace, caracterizat prin senzații de strîngere precordială, tulburări respiratorii și prin stări obsesive; ~lepsie (v. -lepsie), s. f., nume generic pentru ideile prevalente și pentru stările obsesive; ~logie (v. -logie1), s. f., teorie neștiințifică potrivit căreia ar exista o corelație între conformația craniului și caracterul, facultățile psihice și intelectuale ale individului; ~patie (v. -patie), s. f., formă de alienație mintală.
13. [DE] FRENOLOGÍE (< fr. {i}; {s} gr. phren- „gândire, spirit” + logos „studiu”) s. f. Teorie emisă, în 1796, de medicul german Fr. J. Gall, potrivit căreia există o corelație între caracterul și funcțiunile intelectuale ale individului, pe de o parte, și conformația craniului, pe de altă parte. A exercitat o mare influență la începutul sec. 19, întocmindu-se chiar hărți citoarhitectonice ale creierului. În prezent, a fost abandonată, impunându-se studiul localizărilor cerebrale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL