1. [DEX '09] FREMĂTARE, fremătări, s. f. Acțiunea de a fremăta și rezultatul ei; freamăt. – V. fremăta.
2. [MDA2] fremătare sf [At: MACEDONSKI, O. I, 161 / Pl: ~tări / E: fremăta] 1 Producere a unui freamăt (1). 2 (Ccr) Freamăt (1). 3 Foșnire a copacilor. 4 (Fig) Înfiorare. 5 (Fig) Vibrare. 6 (Fig) Agitație a unei colectivități.
3. [DLRLC] FREMĂTARE, fremătări, s. f. Acțiunea de a fremăta și rezultatul ei; freamăt. În mine plopii-și suie fremătarea. LESNEA, A. 89. Adierea își ascute fremătările pe stînci. MACEDONSKI, O. I 161.
4. [DEX '09] FREMĂTA, freamăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze; p. ext. despre copaci și păduri, despre valurile mării; la pers. 3) A produce freamăt. 2. (Despre oameni) A se înfiora, a vibra, a palpita; (despre colectivități) a se agita. – Din freamăt.
5. [MDA2] fremăta vi [At: ALECSANDRI, P. III, 652 / Pzi: freamăt, (îvp) ~tez / E: freamăt] 1 (D. frunze) A produce freamăt (1). 2 (D. copaci) A foșni. 3 (Fig; d. oameni) A se înfiora. 4 (Fig; d. oameni) A vibra. 5 (Fig; d. colectivități) A se agita.
6. [CADE] FREMĂTA (freamăt) vb. intr. A produce freamăt, a foșni,a fîșîi, a vîjîi: freamătă codrii de vuetul apelor VLAH..
7. [DLRLC] FREMĂTA, freamăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze, p. ext. despre copaci și păduri) A produce freamăt. V. foșni. Un tei fremăta lin la o boare de vînt și trimetea miros puternic în odaia lui plină de lucruri vechi. SADOVEANU, O. IV 428. Îmi freamătă frunza, – iar apele-mi cîntă Și toate ca-n vis îmi apar. IOSIF, P. 3. Freamătă codrii de vuietul apelor. VLAHUȚĂ, O. AL. I 141. ◊ Fig. Doina fremăta în adîncuri. SADOVEANU, O. I 299. ♦ Tranz. A face să tremure, a mișca. Arinii și plopii își freamătă neliniștiți frunza. CAMIL PETRESCU, O. I 326. ◊ Fig. Ascult cum își freamătă cîntul Pădurea, părîul și vîntul. COȘBUC, P. II 89. 2. (Despre oameni) A se înfiora, a tresălta. Fremătînd întreagă, se ridică Cu ochii-ntunecați. TOMA, C. V. 146. ♦ (Despre colectivități) A se mișca, a se agita. Freamătă mulțimea-n sală, Vălurînd cu nerăbdare; Sună tobele puternic, Țipă vesele fanfare. IOSIF, T. 80. ◊ (Despre locul unde se agită o mulțime) Sala de cinematograf provincial... era plină, caldă, fremăta de zgomot stăpînit. DUMITRIU, N. 291. Clocoteau împrejurimile de zgomot și pînă dincolo de întinsurile Podenilor cîmpia fremăta ca un stup. MIHALE, O. 317.
8. [Șăineanu, ed. VI] fremătà v. a scoate un freamăt: lung freamătă codrii.
9. [Scriban] *frem, -út, a fréme v. intr. (lat. frémere). Em. Fac fremăt. – Uniĭ aŭ început a zice a fremăta (eŭ fremăt, el freamătă, să fremete).
10. [DOOM 3] fremătare s. f., g.-d. art. fremătării; pl. fremătări
11. [DOOM 2] fremătare s. f., g.-d. art. fremătării; pl. fremătări
12. [DOOM 3] !fremăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. freamăt, 2 sg. freamăți, 3 freamătă; conj. prez. 1 sg. să freamăt, 3 să fremete, imper. 2 sg. afirm. freamătă
13. [DOOM 2] fremăta (a fremăta) vb., ind. prez. 1 sg. freamăt, 2 sg. freamăți, 3 freamătă; conj. prez. 3 să freamăte
14. [DMLR] fremăta vb., ind. prez. pers. 1 freamăt, 2 fremeți, 3 freamătă; conj. prez. pers. 3 să fremete
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL