1. [DEX '09] FRECĂTURĂ, frecături, s. f. 1. Frecare. 2. Loc care poartă urma unei frecări. 3. Fig. Mustrare aspră. 4. Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecușuri, fricțiuni. – Lat. fricatura.
2. [MDA2] frecătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 92/1 / Pl: ~ri / E: ml fricatura] 1 Frecare (1). 2 Frecare (7). 3 Loc care poartă urma unei frecări (1). 4 (Pfm) Bătaie. 5 (Pfm; fig) Mustrare aspră. 6 (Înv) Frecătoare (2). 7 (Fam; fig; lpl) Divergențe (surde) Si: frecușuri (6), fricțiuni (5).
3. [CADE] FRECĂTURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a freca, fricțiune: după ce mi-au tras o ~ bună cu oțet de leuștean CRG. [lat. frĭcatura].
4. [DLRLC] FRECĂTURĂ, (2) frecături, s. f. 1. Fricțiune. Mi-au tras o frecătură bună cu oțet de leuștean. CREANGĂ, A. 15. Mai încet din frecătură Că-mi sar și dinții din gură. MARIAN, S. 176. 2. Fig. Mustrare. ♦ (La pl.) Divergențe, neînțelegeri.
5. [Scriban] frecătúră f., pl. ĭ. Rezultatu frecăriĭ, fricțiune. Fig. Frecuș, ocară, șicană, prelucrare: ĭ-a tras o frecătură bună.
6. [DOOM 3] frecătură s. f., g.-d. art. frecăturii; pl. frecături
7. [DOOM 2] frecătură s. f., g.-d. art. frecăturii; pl. frecături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL