1. [DEX '09] FRĂSUI, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.
2. [MDA2] frăsui [At: PĂTRĂȘCANU, S. A. 161 / Pzi: ~esc / E: ucr фрасуватъ ca] 1 vr (Pfm) A se agita fără rost (de nerăbdare) Si: (reg) a se frăsi. 2-3 vri (Reg) A se plânge. 4-5 vri (Reg) A se văicări.
3. [CADE] ❍FRĂSUI (-uesc) vb. refl. Mold. Bucov. 1 A umbla, a se mișca de colo pînă colo, fără astîmpăr, plin de neliniște ¶ 2 A se văita, a se tîngui [rut. frasuvaty ša].
4. [DEX '98] FRĂSUI, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și Intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – După ucr. frasuvaty.
5. [DLRLC] FRĂSUI, frăsuiesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Regional) A se plînge, a se boci, a se văicări. Ce te glăsuiești, Ce te frăsuiești... Lacrăma de-ți curge?... – Cum n-oi glăsui, Cum n-oi frăsui? TEODORESCU, P. P. 390.
6. [Scriban] frăsuĭésc (mă) v. refl. (rut. frasuvati sĕa, pol. frasować, [vechĭ fre-] sie, d. germ. sich fressen, a se neliniști). Nord. Mă învîrtesc nehotărît, nu știŭ ce să fac, nu știŭ de ce să m’apuc: se tot frăsuĭa și clocotea să vorbească (Arh. 1905, 1, 12), se frăsuĭa omu în gîndu luĭ, ce te gîndeștĭ și te frăsuĭeștĭ? (Neam. Rom. Pop. 1, 440). – Și vr- (Tec.): vrăsuit și asudat (Vț. Lit. 1, 18, 7, 3).
7. [DOOM 3] frăsui (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiesc, 3 sg. frăsuiește, imperf. 1 frăsuiam; conj. prez. 1 sg. să frăsuiesc, 3 să frăsuiască
8. [DOOM 2] frăsui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiesc, imperf. 3 sg. frăsuia; conj. prez. 3 să frăsuiască
9. [DER] frăsui (-uesc, frăsuit), vb. refl. – (Mold.) 1. A-și pierde răbdarea, a se agita. – 2. A se plînge. Rut. frasuvaty śa „a se neliniști” (DAR).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL