1. [DEX '09] FRAGMENTARE, fragmentări, s. f. Acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; împărțire în bucăți, îmbucătățire, fragmentație. – V. fragmenta.
2. [MDA2] fragmentare sf [At: MAIORESCU, CR. II, 345 / Pl: ~tări / E: fragmenta] Împărțire în bucăți Si: fragmentație, îmbucătățire.
3. [DLRLC] FRAGMENTARE s. f. Acțiunea de a fragmenta; împărțire în bucăți, îmbucătățire.
4. [DN] FRAGMENTARE s.f. Acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; fragmentație. [< fragmenta].
5. [DEX '09] FRAGMENTA, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.
6. [DEX '09] FRAGMENTAR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente. – Din fr. fragmentaire.
7. [MDA2] fragmenta vt [At: DA ms / Pl: ~tez / E: fr fragmenter] A împărți în fragmente Si: a îmbucătăți.
8. [MDA2] fragmentar, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. II, 250 / Pl: ~i, ~e / E: fr fragmentaire] 1 Care reprezintă unul sau mai multe fragmente. 2 Incomplet.
9. [CADE] *FRAGMENTA (-tez) vb. tr. A împărți în fragmente, a îmbucăți [fr.].
10. [CADE] *FRAGMENTAR adj. Compus din fragmente [fr.].
11. [DEX '98] FRAGMENTAR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente, fărâmițat. – Din fr. fragmentaire.
12. [DLRLC] FRAGMENTA, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. V. fracționa.
13. [DLRLC] FRAGMENTAR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente, fărîmițat. Manuscris fragmentar. Expunere fragmentară.
14. [DN] FRAGMENTA vb. I. tr. A împărți, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. [< fr. fragmenter].
15. [DN] FRAGMENTAR, -Ă adj. Făcut, format din fragmente; incomplet, fărîmițat. [Cf. fr. fragmentaire].
16. [MDN '00] FRAGMENTA vb. tr. a împărți în fragmente; a fracționa, a segmenta. (< fr. fragmenter)
17. [MDN '00] FRAGMENTAR, -Ă adj. format din fragmente; incomplet. (< fr. fragmentaire)
18. [Șăineanu, ed. VI] fragmentà v. a reduce în fragmente.
19. [Șăineanu, ed. VI] fragmentar a. în stare de fragmente.
20. [Scriban] *fragmentár, -ă adj. (d. fragment; fr. -entaire). În stare de fragmente: operă fragmentară.
21. [Scriban] fragmentéz v. tr. (lat. fragmentare, fr. -enter. V. frămînt). Prefac în fragmente.
22. [DOOM 3] fragmentare s. f., g.-d. art. fragmentării; pl. fragmentări
23. [DOOM 2] fragmentare s. f., g.-d. art. fragmentării; pl. fragmentări
24. [DOOM 3] fragmenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fragmentez, 3 fragmentează; conj. prez. 1 sg. să fragmentez, 3 să fragmenteze
25. [DOOM 3] fragmentar adj. m., pl. fragmentari; f. fragmentară, pl. fragmentare
26. [DOOM 2] fragmenta (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmentează
27. [DOOM 2] fragmentar adj. m., pl. fragmentari; f. fragmentară, pl. fragmentare
28. [DTL] FRAGMENTARE s. f. (< fragmenta < fr. fragmenter): delimitare a propoziției în părți de propoziție sau în GN și GV (v. grup nominal și grup verbal).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL