1. [DEX '09] FRAG2 s. m. v. fragă.
2. [DEX '09] FRAGĂ, fragi, s. f. 1. Partea comestibilă a fragului1 (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2. Compus: fragă-tătărească = plantă erbacee cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Dudă. [Var.: frag s. m.] – Lat. fraga.
3. [DEX '09] FRAGIL, -Ă, fragili, -e, adj. (Despre materiale) Care se sparge, se sfărâmă, se frânge ușor sub acțiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. ♦ Gingaș, firav, delicat. – Din fr. fragile, lat. fragilis.
4. [MDA2] frag2 sm vz fragă
5. [MDA2] frag1 sm [At: ALECSANDRI, P. P. 31 / Pl: ~agi / E: drr fragă] 1 Mică plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpină scurtă, frunze distribuite în rozetă, flori albe și cu fructe mici, conice, roșii sau albicioase, comestibile Si: ~-de-pădure, ~-iepuresc (Fragaria vesca). 2 (Șîc ~-de-câmp) Căpșun (Fragaria moschata). 3 (Mol; Buc) Fragă (1).
6. [MDA2] fragă sf [At: CONACHI, P. 85 / V: frag sm / Pl: ~agi / E: ml fraga] 1 Partea comestibilă a fragului1 (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2 (Pop; îe) În pofida ~agilor, mănâncă frunzele sau pentru ~, și frunza ți-e dragă Se spune despre cei care se mulțumesc cu puțin, neputând obține ceea ce doresc. 3 (Îc) ~-tătărească Plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 4 (Reg; șîc ~-de-pom) Dudă.
7. [MDA2] fragil, ~ă [At: ODOBESCU, S. II, 281 / Pl: ~i, ~e / E: fr fragile, lat fragilis] 1 a (D. materiale) Care se deteriorează ușor sub acțiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. 2 a Firav. 3 a Delicat. 4 a (Fig) Nerezistent. 5 a (Fig) Care nu prezintă siguranță. 6 sm (Zlg; Trs; prin popularizarea termenului științific) Ceciliz (Anguis fragilis).
8. [CADE] FRAGĂ (pl. fragi) sf. 1 👉 FRAG ¶ 2 ~-TĂTĂR(E)ASCĂ, plantă ierboasă, cu fructe roșii pe care țărancele le întrebuințează ca suliman (Blitum virgatum) [lat. fraga, pl. din fragum].
9. [CADE] *FRAGIL adj. 1 Care se sparge, se sfarmă ușor ¶ 2 Care se poate strica ușor, netrainic, șubred ¶ 3 Fig. Supus la greșeli, expus a greși, greșelnic [fr. < lat.].
10. [DLRLC] FRAGĂ, fragi, s. f. 1. Partea comestibilă a fragului (considerată în mod greșit drept fruct) compusă din receptaculul cărnos și roșu, pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. Prin văi adunam fragi. COȘBUC, P. II 193. Dragostea noastră cea dragă Nu trăi nici cît o fragă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 162. 2. (Transilv., uneori determinat prin «de pom») Dudă. – Variantă: frag, fragi (BOLINTINEANU, O. 347), s. m.
11. [DLRLC] FRAGIL, -Ă, fragili, -e, adj. Care se sparge, se sfărîmă, se frînge ușor; nerezistent, slab. Vas fragil. ▭ Se farmă ca un zid fragil. ANGHEL-IOSIF, C. L. 223. Ne-am mirat de dăinuirea unor clădiri ce par a fi fost atît de fragile. ODOBESCU, S. II 281. ♦ Gingaș, firav, delicat. Din corole albe și fragile Se’nalță somptuosul miros de zambile. CAZIMIR, L. U. 8.
12. [DN] FRAGIL, -Ă adj. Care se poate sparge, sfărîma, rupe cu ușurință; puțin rezistent. ♦ Gingaș, delicat, firav. [< fr., it. fragile, cf. lat. fragilis].
13. [MDN '00] FRAGIL, -Ă adj. 1. se poate sparge, sfărâma, rupe. 2. gingaș, delicat, firav. (< fr. fragile, lat. fragilis)
14. [Șăineanu, ed. VI] fragă f. poamă roșie cu gustul dulce acrișor și foarte aromatic, fructul comestibil al arbustului (Fragaria vesca): dulceață de fragi. [Lat. FRAGA].
15. [Șăineanu, ed. VI] fragil a. 1. ușor de spart: sticla e fragilă; 2. puțin solid: frumusețe fragilă; 3. fig. expus a greși: natura umană e fragilă.
16. [Scriban] frag m. (lat. frăgum, fructu fraguluĭ, pl. frăga, de unde, în vest, s’a format un feminin fragă: it. sp. fraga, fr. fraise). O mică plantă rozacee cu florĭ albe și fructe roșiĭ parfumate (fragária vésca). Est. Fructu eĭ, fragă. V. căpșună.
17. [Scriban] frágă f., pl. ĭ. (V. frag). Vest. Fructu fraguluĭ.
18. [Scriban] *frágil, -ă adj. (lat. frágilis, d. frángere, a frînge, a sparge. V. fraged). Care se poate frînge (sparge); sticla e fragilă. Fig. Slab, fără putere: natură fragilă. Instabil: sănătate, avere fragilă. – Ob. -íl (după fr.). V. incasabil.
19. [DOOM 3] fragă (fruct fals) s. f., g.-d. art. fragii; pl. fragi, art. fragile
20. [DOOM 3] fragă-tătărească (plantă) s. f., g.-d. art. fragii-tătărești; pl. fragi-tătărești
21. [DOOM 3] fragil adj. m., pl. fragili; f. fragilă, pl. fragile
22. [DOOM 2] fragă (fruct) s. f., g.-d. art. fragii; pl. fragi, art. fragile
23. [DOOM 2] fragă-tătărească (plantă) s. f., g.-d. art. fragii-tătărești; pl. fragi-tătărești, art. fragile-tătărești
24. [DOOM 2] fragil adj. m., pl. fragili; f. fragilă, pl. fragile
25. [MDO] fragă, pl. fragi (fructul)
26. [MDO] fragil
27. [IVO-III] fragă, -gi (fructul).
28. [DER] fragă (-gi), s. f. – 1. Fruct comestibil de plantă (Fragaria vesca, Fragaria elatior). – 2. (Trans.) Dudă (Morus alba, Morus nigra). – Mr. frangă, istr. frǫș. Lat. fragum (Pușcariu 639; Candrea-Dens., 630; REW 3480; DAR), cf. it., sp. fraga, fr. fraise. Tratamentul romanic demonstrează că pl. fraga a fost în general interpretat ca un sing. f.; însă în rom. există și forma paralelă frag, s. m. – Der. frag, s. m. (plantă erbacee al cărui fruct este fraga); frăgar, s. m. (Trans., dud); frăget, s. n. (loc cu fragi); frăguliță, s. f. (plantă, Adoxa moschatellina); frăgurel, s. m. (plantă, Potentilla micrantha).
29. [DE] L’HOMME N’EST QU’UN ROSEAU, LE PLUS FAIBLE DE LA NATURE, MAIS C’EST UN ROSEAU PENSANT (fr.) omul nu e decât o trestie, cea mai fragilă din natură, dar o trestie gânditoare – Pascal, „Pensées”, 347. Deși este o făptură fragilă, omul este puternic prin inteligență.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL