1. [DEX '09] FRACTURA, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.
2. [MDA2] fractura [At: DA / Pzi: ~rez / E: fr fracturer] 1-2 vt A produce o fractură (1-2). 3-4 vr (D. oase, pex d. un membru al corpului) A se rupe (în urma unui traumatism). 5-6 vtr A produce sau a suferi o fractură (3). 7-8 vtr (Glg) A (se) falia (1).
3. [CADE] *FRACTURA (-rez) vb. tr. A frînge, a rupe, a fărăma, a sparge: ~ brațul, ușa [fr.].
4. [DEX '98] FRACTURA, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) frânge, a(-și) rupe un os, p. ext. un membru al corpului; a produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.
5. [DLRLC] FRACTURA, fracturez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un os, p. ext. la un membru al corpului) A frînge, a rupe. Și-a fracturat piciorul.
6. [DN] FRACTURA vb. I. tr., refl. A(-și) rupe, a(-și) frînge un os; (p. ext.) un membru al corpului. [< fr. fracturer].
7. [MDN '00] FRACTURA vb. tr., refl. a(-și) produce o fractură. (< fr. fracturer)
8. [DEX '09] FRACTURĂ, fracturi, s. f. 1. (Med.) Ruptură a unui os sau a unui cartilaj, p. ext. a unui membru al corpului. 2. (Tehn.) Suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect. ♦ (Geol.) Falie. – Din fr. fracture, lat. fractura.
9. [MDA2] fractură sf [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 139 / Pl: ~ri / E: fr fracture, lat fractura] 1 (Med) Ruptură a unui os sau a unui cartilaj. 2 (Med; pex) Ruptură a unui membru al corpului. 3 (Teh) Suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect. 4 (Glg) Falie.
10. [CADE] *FRACTURĂ (-turi) sf. 🩺 Ruptură, fărîmare a unui os: fractura brațului [fr.].
11. [DLRLC] FRACTURĂ, fracturi, s. f. Ruptură (a unui os, p. ext. a unui membru al corpului). Fractura piciorului.
12. [DN] FRACTURĂ s.f. Ruptură a unui os, (p. ext.) a unui membru al corpului. ♦ Suprafață neregulată care apare la ruperea sau spargerea unui obiect. ♦ Falie. [< fr. fracture, cf. lat. fractura < frangere – a rupe].
13. [MDN '00] FRACTURĂ s. f. 1. ruptură violentă a unui os sau cartilaj. ◊ (fig.) ruptură, despărțire. 2. casură. 3. falie. (< fr. fracture, lat. fractura)
14. [Șăineanu, ed. VI] fractură f. sfărâmarea unui os: fractura brațului.
15. [Scriban] *fractúră f., pl. ĭ (lat. fractura, d. fractus, frînt. V. frîng). Chir. Frîngerea unuĭ os și locu unde un os e frînt.
16. [Scriban] *fracturéz v. tr. (fr. fracturer). Chir. Barb. Frîng un os.
17. [DOOM 3] fractura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fracturez, 3 fracturează; conj. prez. 1 sg. să fracturez, 3 să fractureze
18. [DOOM 2] fractura (a ~) vb., ind. prez. 3 fracturează
19. [DOOM 3] fractură s. f., g.-d. art. fracturii; pl. fracturi
20. [DOOM 2] fractură s. f., g.-d. art. fracturii; pl. fracturi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL