1. [DEX '09] FOȘCĂITURĂ s. f. v. fojgăitură.
2. [MDA2] foșcăitură sf vz fojgăitură
3. [CADE] ❍FOȘCĂITURĂ (pl. -uri) sf. Mold. Bucov. Faptul de a foșcăi și rezultatul acestei acțiuni; foșnet: nu auzea ... decît cînd și cînd niște foșcăituri și pîrîituri de vreascuri SB..
4. [DEX '09] FOJGĂITURĂ, fojgăituri, s. f. (Reg.) Fâșâit, foșnet. [Pr.: -gă-i-. – Var.: foșcăitură s. f.] – Fojgăi + suf. -tură.
5. [MDA2] fojgăitură sf [At: SBIERA, P. 172/35 / P: ~gă-i~ / V: foșcă~, foșgă~ / Pl: ~ri / E: fojgăi + -itură] Fâșâit.
6. [MDA2] foșgăitură sf vz fojgăitură
7. [DLRLC] FOJGĂITURĂ, fojgăituri, s. f. (Mold., Bucov.) Fîșîitură, foșnitură. (În forma foșcăitură) Nu auzea nimică, decît cînd și cînd niște foșcăituri și pîrîituri de vreascuri. SBIERA, P. 172. – Variantă: foșcăitură s. f.
8. [DOOM 3] fojgăitură (reg.) (desp. -gă-i-) s. f., g.-d. art. fojgăiturii; pl. fojgăituri
9. [DOOM 2] fojgăitură (reg.) (-gă-i-) s. f., g.-d. art. fojgăiturii; pl. fojgăituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL