1. [MDA2] fortificațiune sf vz fortificație
2. [CADE] *FORTIFICAȚIUNE, FORTIFICAȚIE sf. 1 Faptul de a fortifica, de a întări ¶ 2 🎖️ Lucrare de apărare a unui oraș, a unei cetăți, întăritură, meterez [fr.].
3. [DN] FORTIFICAȚIUNE s.f. v. fortificație.
4. [Șăineanu, ed. VI] fortificați(un)e f. 1. acțiunea de a fortifica un loc; 2. lucrare de apărare: fortificațiunile în jurul Bucureștilor, cele între Focșani și Galați.
5. [Scriban] *fortificațiúne f. (lat. fortificátio, -ónis). Acțiunea de a fortifica. Loc întărit pin forturĭ și alte lucrărĭ de inginerie militară. – Și -áție. Ca acțiune, ob. -áre.
6. [DEX '09] FORTIFICAȚIE, fortificații, s. f. Construcție militară de apărare împotriva mijloacelor de luptă ale inamicului și pentru a înlesni acțiunea de observare și de folosire a mijloacelor de luptă proprii. – Din fr. fortification, lat. fortificatio.
7. [MDA2] fortificație sf [At: NEGRUZZI, S. I, 39 / P: ~ți-e / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr fortification, lat fortificatio] Construcție militară de pământ, de piatră, de beton armat, făcută cu scopul de a apăra luptătorii împotriva proiectilelor și a bombelor de avion și de a facilita acțiunea de observare și de folosire a mijloacelor de luptă proprii Si: (înv) apărătură.
8. [DEX '98] FORTIFICAȚIE, fortificații, s. f. Construcție militară de pământ, de piatră, de beton armat, făcută cu scopul de a apăra luptătorii împotriva proiectilelor și a bombelor de avion și a înlesni acțiunea de observare și de folosire a mijloacelor de luptă proprii. – Din fr. fortification, lat. fortificatio.
9. [DLRLC] FORTIFICAȚIE, fortificații, s. f. Construcție militară de pămînt, piatră, beton armat etc., făcută cu scopul de a apăra pe luptători contra proiectilelor și a bombelor de avion și de a înlesni acțiunea trupelor în luptă. Întregul complex de fortificații din munții Hunedoarei prezintă două faze. IST. R.P.R. 30.
10. [DN] FORTIFICAȚIE s.f. Construcție de apărare făcută din pămînt, din piatră, din beton armat etc. care întărește un oraș, o linie de luptă etc. [Gen. -iei, var. fortificațiune s.f. / cf. fr. fortification, lat. fortificatio].
11. [MDN '00] FORTIFICAȚIE s. f. construcție de apărare din pământ, piatră, beton armat etc., care întărește un oraș, o linie de luptă ș. a. (< fr. fortification, lat. fortificatio)
12. [DOOM 3] fortificație (desp. -ți-e) s. f., art. fortificația (desp. -ți-a), g.-d. art. fortificației; pl. fortificații, art. fortificațiile (desp. -ți-i-)
13. [DOOM 2] fortificație (-ți-e) s. f., art. fortificația (-ți-a), g.-d. art. fortificației; pl. fortificații, art. fortificațiile (-ți-i-)
14. [MDO] fortificație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL