1. [MDA2] forostoi [At: VAIDA / V: ~răstăi, ~răstui, ~trăi, ~tui / Pzi: ~esc / E: mg forrasztani] 1 vt A uni două obiecte solide unul de altul Si: forosti (1). 2 vt A uni două bucăți de metal prin topirea acestora Si: forosti (2). 3 vr (D. o rană, pex, o boală) A se vindeca.
2. [MDA2] ciristui v vz forostoi2
3. [MDA2] forostrăi vtr vz forostoi
4. [MDA2] forostui v vz forostoi
5. [Scriban] forostésc, -stuĭésc și -stoĭésc v. tr. (ung. forrasztani). Trans. Mold. Sudez, lipesc doŭă bucățĭ de metal saŭ un os frînt. Călesc. V. refl. Mă cicatrizez. – Și -stăĭesc, -străĭesc, -ăstuĭesc, (Acad.) și -ăstruĭesc (Șez. 30, 292 și 37, 127).
6. [DER] forostui (-uesc, – -it), vb. – 1. (Trans.) A îndrepta. – 2. A vindeca, a cicatriza. – Var. forost(ro)i. Mag. forrasztani (DAR; Cihac, II, 500). Cf. rostui.
7. [DAR] forostoi vb. IV (reg.) 1. (despre obiecte) a uni, a lipi, a închega. 2. (refl.; despre fier) a se întări, a se căli. 3. (refl.; despre răni, fracturi, boli) a se vindeca, a se închide, a se cicatriza.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL