1. [DEX '09] FORFOTEALĂ, forfoteli, s. f. Forfotă. – Forfoti + suf. -eală.
2. [MDA2] forfoteală sf [At: CARAGIALE, M. 46 / V: fâlf~ / Pl: ~eli / E: forfoti + -eală] Forfotă (1).
3. [CADE] FORFOTEALĂ (pl. -eli) sf. familiar Mișcare grăbită de colo pînă colo: sgomotul și forfoteala mulțimii de lume CAR. [forfoti].
4. [DLRLC] FORFOTEALĂ, forfoteli, s. f. Forfotă. În gară e forfoteală de nedescris. SAHIA, N. 48. La conac, tingirile și căldările clocotesc, grătarele sfirîie, cîntă lăutarii, forfoteală și larmă mare. CARAGIALE, O. I 369. ◊ (Poetic) Șalupa țîșni ca o săgeată sub forfoteala helicei. BART, E. 110.
5. [Șăineanu, ed. VI] forfoteală f. agitare continuă: sgomotul și forfoteala mulțimii CAR.
6. [MDA2] fâlfoteală sf vz forfoteală
7. [DOOM 3] forfoteală s. f., g.-d. art. forfotelii; pl. forfoteli
8. [DOOM 2] forfoteală s. f., g.-d. art. forfotelii; pl. forfoteli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL