1. [DEX '09] FONOTECARE, fonotecări, s. f. Selecționare și racordare a părților utile ale fonogramelor înregistrate pe bandă de magnetofon sau pe film cinematografic. – Din fonotecă.
2. [MDA2] fonotecare sf [At: DEX / Pl: ~cări / E: fonotecă] Selecționare și racordare a părților utile ale fonogramelor înregistrate pe bandă de magnetofon sau pe film cinematografic.
3. [DN] FONOTECARE s.f. Selecționarea părții utile a înregistrărilor efectuate pe benzi de magnetofon sau pe pelicule cinematografice. [< fonotecă].
4. [MDN '00] FONOTECARE s. f. selecționare (pentru fonotecă) a părții utile a înregistrărilor efectuate pe benzi de magnetofon sau pe pelicule cinematografice. (< fonotecă)
5. [DOOM 3] fonotecare s. f., g.-d. art. fonotecării; pl. fonotecări
6. [DOOM 2] fonotecare s. f., g.-d. art. fonotecării; pl. fonotecări
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL