1. [DEX '09] FONOCARDIOGRAF, fonocardiografe, s. n. Aparat care transformă vibrațiile sonore ale inimii în semnale electromagnetice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. phonocardiographe.
2. [MDA2] fonocardiograf sn [At: DEX / P: ~di-o~ / Pl: ~e / E: fr phonocardiographe] Aparat cu ajutorul căruia vibrațiile sonore ale inimii sunt transformate în semnale electromagnetice.
3. [DEX '98] FONOCARDIOGRAF, fonicardiografe, s. n. Aparat cu ajutorul căruia vibrațiile sonore ale inimii sunt transformate în semnale electromagnetice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. phonocardiographe.
4. [DN] FONOCARDIOGRAF s.n. Aparat pentru înregistrarea grafică a zgomotelor inimii. [Pron. -di-o-. / < fr. phonocardiographe].
5. [MDN '00] FONOCARDIOGRAF s. f. aparat folosit în fonocardiografie. (< fr. phonocardiographe)
6. [DCR2] fonocardiograf s. n. (med.) Aparat care înregistrează grafic bătăile inimii ◊ „La catedra de tehnică electronică și fiabilitate din cadrul Facultății de electronică a fost realizat de curând prototipul unui fonocardiograf fetal destinat diagnosticării maladiilor cardiace încă în faza intrauterină.” Mag. 4 X 75 p. 3 (din fr. phonocardiographe; DM; DEX, DN3)
7. [DOOM 3] fonocardiograf (desp. -di-o-graf) s. n., pl. fonocardiografe
8. [DOOM 2] fonocardiograf (-di-o-graf) s. n., pl. fonocardiografe
9. [DETS] FONO-1 „voce, sunet, fonație, fonator, vocal”. ◊ gr. phone „sunet, voce” > fr. phono-, germ. id., engl. id., it. fono- > rom. fono-. □ ~arteriogramă (v. arterio-, v. -gramă), s. f., înregistrare grafică a suflurilor arteriale în tulburările circulației periferice; ~audiologie (v. audio-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază relațiile dintre funcția auditivă și cea fonatorie; ~cardiograf (v. cardio-, v. -graf), s. n., aparat medical care transformă vibrațiile sonore ale inimii în semnale electromagnetice; ~cardiografie (v. cardio-, v. -grafie), s. f., procedeu de înregistrare grafică a bătăilor inimii; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., înregistrare grafică obținută la fonocardiograf; sin. electrocardiofonogramă; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a vorbi cu voce tare; ~genic (v. -genic), adj., (despre voce) care se pretează la înregistrare; ~graf (v. -graf), s. n., aparat utilizat la imprimarea și la reproducerea sunetelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., operație de imprimare mecanică și de reproducere a sunetelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. Înregistrare a vibrațiilor sonore pe un suport, cu mijloace electrice, mecanice etc. 2. Telegramă telefonată; ~lit (v. -lit1), s. n., rocă microlitică efuzivă care, la lovire, se desface în plăci subțiri producînd un sunet caracteristic; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în fonologie; ~logie (v. -logie1), s. f., ramură a lingvisticii care studiază sunetele limbii din punctul de vedere al structurii lor funcționale și al funcției pe care o îndeplinesc în limbă; ~metrie (v. -metrie1), s. f., măsurare a intensității sunetelor; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument utilizat la măsurarea intensității vibrațiilor sonore; ~scop (v. -scop), s. n., instrument medical utilizat în fonoscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., înregistrare fotografică a zgomotelor cardiace; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare de reacție a organului vegetal sub influența sunetelor; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de înregistrări sonore; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a vibrațiilor sonore în scop terapeutic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL