1. [DEX '09] FONFĂIT, -Ă, fonfăiți, -te, adj. (Despre oameni) Fonf; (despre cuvinte sau sunete) rostite nazal, ca de un fonf. – V. fonfăi.
2. [MDA2] fonfăit2, ~ă [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: fonfăi] (Pfm) 1 a (D. cuvinte, sunete) Pronunțat nazal. 2-3 smf, a Fonf (1-2).
3. [MDA2] fonfăit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: fonfăi] (Pfm) Fonfăire.
4. [DEX '98] FONFĂIT, -Ă, fonfăiți, -te, adj. (Despre oameni) Fonf, fârnâit2; (despre cuvinte sau sunete) rostite nazal, ca de un fonf. – V. fonfăi.
5. [DLRLC] FONFĂIT, -Ă, fonfăiți, -te, adj. (Despre oameni) Fonf, fîrnîit; (despre cuvinte sau sunete) rostit nazal, ca de un fonf. Răspunsurile dascălului, mașinale și fonfăite. REBREANU, R. II 289. ◊ (Adverbial) Și-au făcut loc mai într-o parte, răspunzînd fonfăit unora care îi întrebau de pe unde erau. PAS, L. I 67.
6. [DEX '09] FONFĂI, fonfăi, vb. IV. Intranz. A vorbi pronunțând cuvintele nazal, ca un fonf; a fârnâi, a fornăi (2). – Fonf + suf. -ăi.
7. [MDA2] fomfăi v vz fonfăi
8. [MDA2] fonfăi vi [At: DA ms / V: fomf~ / Pzi: fonfăi, (pop) ~esc / E: fonf + -ăi] (Pfm) A vorbi pronunțând cuvintele nazal, ca un fonf (1) Si: a fârnâi (1), a fonfăni, a fornăi (2).
9. [CADE] FONFĂI (-ăesc) vb. intr. A vorbi pe nas [fonf].
10. [DLRLC] FONFĂI, fonfăi, vb. IV. Intranz. A vorbi pronunțînd nazal cuvintele, ca un fonf. Iar în front maiorul gîrbov, vînt și ploaie cum îmbucă Și cum strașnic dă comandă, fonfăind ca o băbucă. BELDICEANU, P. 119.
11. [Șăineanu, ed. VI] fomfăì v. a vorbi ca un fomf.
12. [Scriban] fónfăi și -ĭésc, a -í v. intr. (d. fonf). Vorbesc ca fonfu.
13. [DOOM 3] fonfăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. fonfăi, 3 fonfăie, imperf. 1 fonfăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să fonfăi, 3 să fonfăie
14. [DOOM 2] fonfăi (a ~) vb., ind. prez. 3 fonfăie, imperf. 3 sg. fonfăia; conj. prez. 3 să fonfăie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL