1. [DEX '09] FONFĂI, fonfăi, vb. IV. Intranz. A vorbi pronunțând cuvintele nazal, ca un fonf; a fârnâi, a fornăi (2). – Fonf + suf. -ăi.
2. [MDA2] fonfăi vi [At: DA ms / V: fomf~ / Pzi: fonfăi, (pop) ~esc / E: fonf + -ăi] (Pfm) A vorbi pronunțând cuvintele nazal, ca un fonf (1) Si: a fârnâi (1), a fonfăni, a fornăi (2).
3. [CADE] FONFĂI (-ăesc) vb. intr. A vorbi pe nas [fonf].
4. [DLRLC] FONFĂI, fonfăi, vb. IV. Intranz. A vorbi pronunțînd nazal cuvintele, ca un fonf. Iar în front maiorul gîrbov, vînt și ploaie cum îmbucă Și cum strașnic dă comandă, fonfăind ca o băbucă. BELDICEANU, P. 119.
5. [Scriban] fónfăi și -ĭésc, a -í v. intr. (d. fonf). Vorbesc ca fonfu.
6. [MDA2] fomfăi v vz fonfăi
7. [Șăineanu, ed. VI] fomfăì v. a vorbi ca un fomf.
8. [DOOM 3] fonfăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. fonfăi, 3 fonfăie, imperf. 1 fonfăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să fonfăi, 3 să fonfăie
9. [DOOM 2] fonfăi (a ~) vb., ind. prez. 3 fonfăie, imperf. 3 sg. fonfăia; conj. prez. 3 să fonfăie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL