1. [DEX '09] FUNDAȚIE, fundații, s. f. 1. Element sau ansamblu de elemente de construcție care servește ca suport sau ca bază de susținere a unei construcții, a unui utilaj, a unei mașini etc.; fundament, bază, temelie. ♦ (La pl.) Ramură a tehnicii care se ocupă cu proiectarea și cu executarea fundațiilor. 2. Strat de teren natural pe care se sprijină o construcție cu o bază foarte mare; strat de material așternut pe patul unui drum, peste care se aplică îmbrăcămintea rutieră. 3. Persoană juridică de drept privat, înființată printr-o donație sau printr-un legat testamentar, prin care o persoană fizică sau juridică constituie un patrimoniu destinat realizării unui scop, ideal de interes public. ♦ Fond constituit pentru întreținerea unei activități de interes public. [Var.: fundațiune s. f.] – Din fr. fondation, lat. fundatio, -onis.
2. [MDA2] fundație sf [At: (a. 1872) URICARIUL XIII, 341 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr fondation, lat fundatio, -onis] 1 Element sau ansamblu de elemente de construcție care servește ca suport sau ca bază de susținere a unei construcții, a unui utilaj, a unei mașini etc. Si: bază, fundament, temelie. 2 (Lpl) Ramură a tehnicii care se ocupă cu proiectarea și cu executarea fundațiilor (1). 3 Strat de teren natural pe care se sprijină o construcție cu o bază foarte mare. 4 Fundare (1). 5 Instituție de interes public sau cu utilitate socială căreia, pentru realizarea scopurilor sale, i se afectează un fond special Si: așezământ (27). 6 Fond constituit pentru întreținerea unei activități de interes public sau social.
3. [DEX '98] FUNDAȚIE, fundații, s. f. 1. Element sau ansamblu de elemente de construcție care servește ca suport sau ca bază de susținere a unei construcții, a unui utilaj, a unei mașini etc.; fundament, bază, temelie. ♦ (La pl.) Ramură a tehnicii care se ocupă cu proiectarea și cu executarea fundațiilor. 2. Strat de teren natural pe care se sprijină o construcție cu o bază foarte mare. 3. Instituție cu caracter obștesc căreia, pentru realizarea scopurilor sale, i se afectează un fond special; așezământ. ♦ Fond constituit pentru întreținerea unei activități de interes public. [Var.: fundațiune s. f.] – Din fr. fondation, lat. fundatio, -onis.
4. [DLRLC] FUNDAȚIE, fundații, s. f. 1. Temelia unei construcții; fundament. 2. (În orînduirea capitalistă) Fond constituit pentru întreținerea unei activități de interes obștesc; instituție creată din aceste fonduri, așezămînt.
5. [DN] FUNDAȚIE s.f. 1. Temelie, bază, fundament (la o construcție). 2. Fond, bunuri, donate pentru o operă de interes obștesc; instituție, așezămînt creat din aceste fonduri. [Gen. -iei, var. fondație, fundațiune s.f. / cf. lat. fundatio, fr. fondation].
6. [MDN '00] FUNDAȚIE s. f. 1. temelie, bază a unei construcții, mașini, a unui utilaj etc. ◊ materia peste care se aplică îmbrăcămintea unui drum. 2. fond, bunuri donate pentru o operă de interes obștesc. ◊ instituție, așezământ creat din astfel de fonduri. (< fr. fondation, lat. fundatio)
7. [DEX '09] FUNDAȚIUNE s. f. v. fundație.
8. [MDA2] fundațiune sf vz fundație
9. [CADE] * FUNDAȚIUNE, FUNDAȚIE sf. 1 Întemeiere; înființare, instituire ¶ 2 Fond constituit pentru o operă caritabilă sau culturală, așezămînt: ~a universitară Carol I [fr.].
10. [DN] FONDAȚIE s.f. v. fundație.
11. [DN] FUNDAȚIUNE s.f. v. fundație.
12. [Șăineanu, ed. VI] fundați(un)e f. 1. acțiunea de a funda: fundațiunea unei școale, unui ospiciu; 2. așezământ, instituțiune: Fundațiunea Carol; 3. săpătura în care se pune temelia unei construcțiuni.
13. [Scriban] *fundațiúne f. (lat. fundátio, -ónis). Acțiunea de a funda, de a întemeĭa, de a înființa: fundațiunea uneĭ academiĭ, uneĭ coloniĭ, unuĭ imperiŭ. Lucru fundat, așezămînt, instituțiune: fundațiunea universitară Carol I. – Și -áție.
14. [DOOM 3] fundație (desp. -ți-e) s. f., art. fundația (desp. -ți-a), g.-d. art. fundației; pl. fundații, art. fundațiile (desp. -ți-i-)
15. [DOOM 2] fundație (-ți-e) s. f., art. fundația (-ți-a), g.-d. art. fundației; pl. fundații, art. fundațiile (-ți-i-)
16. [MDO] fundație
17. [DE] REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE, publicație lunară cu caracter cultural, literar și artistic, apărută la București (1 ian. 1934-31 dec. 1947), având succesiv ca redactori-șefi pe Paul Zarifopol, Camil Petrescu și D. Caracostea. Începând cu 1 sept. 1945 a apărut o nouă serie, avându-l director pe Al. Rosetti. Au colaborat A. Maniu, T. Arghezi, I. Pillat, G. Lesnea, Camil Petrescu, E. Jebeleanu, Magda Isanoș, G. Dumitrescu, Al. Philippide, M.R. Paraschivescu, G. Mihăescu, V. Eftimiu, G. Bogza, S. Cioculescu, V. Streinu, M. Eliade, T. Vianu, Al. Dima, P. Comarnescu, G. Oprescu, E. Lovinescu ș.a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL